Muzeul Zambaccian

Muzeul Zambaccian din Bucuresti, este un muzeu din fosta casa a Krikor Zambaccian (1889 -1962), un om de afaceri armeana si colectionar de arta. Muzeul a fost fondat in 1947, inchis de catre regimul lui Nicolae Ceausescu, in 1977, si redeschis in 1992. In prezent, este o filiala a Muzeului Naţional de Arta al Romaniei. Acesta nu se afla departe de Piata Dorobantilor pe o strada acum redenumită dupa Zambaccian.

“Noi, artistii romani, trebuie sa-i fim recunoscatori lui Zambaccian. El a fost un prieten atent, incurajator, gata oricand sa sprijine baneste stradania artistica a celor care aveau o viata grea, dar si sa-i sustina moralmente prin prezenta lui stenica… Si se cuvine ca frecventatorii acestui muzeu sa stie ca alcatuirea acestei colectii nepretuite a fost dintru inceput facuta cu intentia de a fi donata tarii romanesti, iubitorilor de frumos de aici si de peste hotare. ” Henri Catargi.

Zambaccian s-a nascut si a crescut intr-o familie ce se stabilise relativ recent la Constanta. Dupa terminarea studiilor liceale , isi continua formatia comerciala la Anvers. Aici incepe sa fie atras mai mult de expozitii si muzee, intalnirea cu pictura constituind o adevarata revelatie.

Intors in tara, se straduie sa-si formeze o cultura artistica temeinica : isi alcatuieste o solida biblioteca de specialitate, devine un apropiat al artistilor, vizitandu-le cu regularitate atelierele, cunoscandu-le preocuparile si aspiratiile. Stie de altfel sa aprecieze talentul unora dintre numele marcante ale plasticii romanesti inca de la primele lor aparitii publice, urmarindu-le plin de interes evolutia ulterioara.

“Nu o data am cumparat tablouri de la tineri pe care nu-i cunostea nimeni si care mai tarziu au ajuns celebri”, recunoaste Zambaccian.

In 1947, K.H. Zambaccian face prima donatie statului roman : casa si o parte din cele 310 lucrari care alcatuiesc colectia sa de arta, formata din pictura, grafica, sculptura si mobilier. Acestui act de mare generozitate ii urmeaza in 1957 o a doua donatie. Ambele sunt completate in 1962, la moartea colectionarului, de donatia facuta de catre fratele sau, Ovanez Zambaccian, mama lor Anita si Arsalius, sotia lui Krikor.

Arta romaneasca este cea care da nota dominanta colectiei Zambaccian; ei i se alatura un numar de 19 lucrari de pictura franceza din secolele XIX si XX ce marturisesc acelasi gust fara cusur si inteligenta a achizitiilor.

Lasand in urma o mostenire spirituala cu totul deosebita, Krikor Zambaccian spunea in discursul tinut cu prilejul ceremoniei ce a marcat donatia facuta statului roman in 1947:
“Nu trebuie sa se risipeasca nimic! – Dimpotriva, ma rog lui Dumnezeu sa pot intregi, sa pot desavarsi darul meu, asa incat colectia aceasta sa fie o adevarata scoala pentru artistii si cercetatorii romani.”

Adresa: Strada Muzeul Zambaccian, nr. 21 A, cod 011871, Bucureşti
Telefon: 021-230 19 20
Program:
Miercuri – Duminică
11.00 –19.00 (mai-septembrie)
10.00 – 18.00 (octombrie-aprilie)
Închis: Luni, Marţi, 1 ianuarie, Duminica Paştelui, 25 decembrie.
Bilet intrare : 7 Ron.

Vedeti aici pozele facute si cateva opere scanate din brosura de prezentare a muzeului.

Parcul Carol

Parcul Carol are deja o poveste ce se deapana de mai bine de un veac. Creatie a arhitectului francez Eduard Redont, parcul a fost proiectat in anul 1900 si inaugurat in anul 1906 pe Dealul Filaretului, pe o suprafata initiala de 36 ha. Cu alei serpuite, peste care se apleaca arbori vanjosi, parcul este un loc pitoresc, in care te poti relaxa in voie.
Parcul Carol este inscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 cu umatoarea localizare: Piata Libertatii – str. general Candiano Popescu – Calea Serban Voda – str. Cutitul de Argint – str. dr. Constantin Istrati.
Parcul, amenajat in stil mixt cu latura peisagistica dominanta, are aleea centrala construita in stil geometric, vegetatia fiind grupata astfel incat sa creeze imagini apropiate peisajelor naturale. De asemenea parcul are si un mic lac, de 2 ha, destinat agrementului.
Printre principalele obiective turistice ale parcului se numara:
Fantana Cantacuzino, monument de arta in stil neoclasic, construita in anul 1870, fiind decorata pe fatada si partile laterale cu basoreliefuri si placi de ceramica reprezentand cavaleri medievali si steme.

Statuile Gigantii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea. Statuile inalte de 3.5 m, aflate la o distanta de 50 m una de cealalta, la capetele opuse ale unei axe perpendiculare pe aleea Centrala a parcului, reprezinta doua nuduri de tineri.

Monumentul Eroilor (1963), opera arhitectilor Horia Maicu si Vasile Cucu. Inalt de 48 de metri, a purtat pana la Revolutie numele de Monumentul Eroilor Socialismului. Este format dintr-o baza circulara placata cu granit negru pe care sunt amplasate cinci arcade zvelte placate cu granit rosu;

Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Marasesti in 1991;

Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat in anul 1909, dispune, printre altele si de o bibiloteca si de o fonoteca de stiinta si tehnica;

Fantana cu Zodiac,de la intrarea in parc, dupa planurile arhitectului Octav Doicescu si desenele zodiilor realizate de Mac Constantinescu si arhitectii August Schmeidegen si Dorin Pavel, a fost inaugurata in 1935;

Institutul Astronomic al Academiei Romane inaugurat in 1990.

Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri. Amfiteatrul a fost construit in anul 1906 si este rezultatul colaborarii dintre inginerul Elie Radu si arhitectul Leonida Negrescu, care a lucrat printre altele si la planurile Ateneului Roman.

Avand in vedere faptul ca l-am vizitat dupa ce se oprise ploaia, mi s-a parut un parc destul de linistit si curat. Desi nu prea se respecta zona sacra a mormantului eroului necunoscut, nefiind astfel un loc de joaca, nu am fost singura care s-a simtit bine in aceasta plimbare.

Toate pozele sunt disponibile aici.

Taramul lebedelor

Dupa cum probabil ati vazut prin parcurile din Bucuresti, in vara asta sunt din nou pline de pasari exotice aduse de primarii nostri cu suflete sensibile, pt un cost ce atinge 100.000 euro. Eu am inspectat doar gradina Cismigiu si parcul Bordei.

Dupa ce anul trecut au fost intamplari nefericite cu lebedele negre, doua dintre ele murind sufocate cu guma de mestecat, acum s-au luat masuri serioase de siguranta. Anume, s-au montat gardulete imprejurul lacului cu pretioasele pasari si vizitatorii nu au voie sa le hraneasca sub orice forma. Problema este ca nimeni nu se ingrijeste ca aceasta regula sa fie respectata.

Lebada negra(Cygnus atratus) este o pasare de dimensiuni mari care se creste cu precadere in SE si SV Australiei, gasindu-se totodata si de-a lungul coastei de est a Australiei, in Tazmania si in Noua Zeelanda unde a fost reintrodusa de curand.

Lebada neagra este protejata de legile din Australia, ea devenind practic pasarea oficiala a acestei tari. Lebedele negre au fost descoperite in anul 1697 de catre Willem de Vlamingh. In prezent, numarul lebedelor negre se ridica la 500.000, iar durata de viata a acestor pasari, in salbaticie se estimeaza a fi de 40 de ani.

Trecand peste frumusetea si nobletea acestor pasari, modul lor de viata e bazat pe “conceptii”  invechite si de mult apuse in randul oamenilor, care, culmea, le admira. Atunci cand isi aleg partenerul, aceste lebede o fac pentru toata viata, iar cuibul este facut de catre femele si rareori de catre masculi. Fiecare femela depune 5-6 oua, cate un ou pe zi, masculul participand si el la clocitul oualelor.

Nu stiu cata pofta mai au de cuceriri si reproducere. Citisem ca le place viata solitara, dar in Cismigiu sunt ingramadite in zona Lacul Lebedelor cu diverse specii de rate, iar apa nu este curata atat de des pe cat ar trebui. Oricat de mult s-ar cheltui cu aducerea acestor pasari in capitala, nu vom putea ridica parcurile noastre la standardul celor cu adevarat europene, unde exista mai mult respect decat interes la mijloc.

Pozele din Cismigiu sunt aici, iar cele din parcul Bordei sunt aici.

Transfagarasan

Dupa ce a vuit tara cum ca Transfagarasanul s-a deschis oficial si nu mai exista riscuri in a parcurge acest traseu, am prins curaj sa reluam drumul, cu gandul de a trece de Barajul Vidraru. Si am realizat ca nu am fost singuri cu un asemenea plan.
Traseul din Bucuresti este acelasi cu cel pe care vi l-am povestit intr-un articol anterior. Dincolo de Curtea de Arges, la Arefu, incepe portiunea inaugurata la 20 septembrie 1974, care merge pana la Cartisoara, Sibiu. Urcand pana la altitudinea de 2.030 m, drumul in trepte foloseste serpentine, fiind o provocare pentru orice autovehicul. Desi viteza recomandata de rulare este de 40 km/h, veti fi surprinsi de nepasarea unora, care se angajeaza in depasiri. Pierderea este a lor in totalitatea, pentru ca o asemenea insiruire de peisaje minunate este unica in Romania. Argumentele pentru aceasta afirmatie ar fi faptul ca acest drum are mai multe tunele si viaducte decat oricare alt drum din tara si faptul ca in apropiere de cel mai inalt punct al ascensiunii, la Balea Lac drumul trece prin cel mai lung tunel din Romania (aproape 1.000 m).

DN7C se afla intr-o stare acceptabila, tinand cont de celelalte experiente traite pe soselele din tara. Noi l-am parcurs pana la Balea Cascada, desi panoul care ne anunta ca Transfagarasanul s-a deschis oficial avea scris faptul ca avem acces pana la kilometrul 152. De la Balea Lac in jos, drumul este mult mai bun, mai ingrijit. O adevarata placere sa zbori usor pe serpetinele cand mai line, cand mai inguste, printre cascade si mici troiene de zapada. Am sa prezint pe rand obiectivele atinse.

Caldarea Glaciara Balea care adaposteste emblematicul Lac (4,6 ha, altitudine 2034 m) cu cea mai frumoasa cabana semilacustra, este pe departe cel mai important centru al sporturilor de altitudine din Carpatii Romaniei. Situat in inima masivului Fagaras – el insusi cel mai grandios complex montan al Carpatilor nostri – zona Balea Lac, parte a rezervatiei naturale omonime (180 ha suprafata) prezinta un relief glaciar dominat de creste adanc crenelate din care se inalta dinspre nord-est spre sud-vest varfurile Vaiuga 2443 m, despartit de Iezerul Caprei 2417 m, de Saua Caprei 2315 m si Paltinul 2398 m. Din aceasta locatie sunt recomandate peste 40 de trasee turistice, pe care le puteti studia aici.

Am ajuns acolo in jurul orei 13, dar era inca racoare, soarele jucandu-se printre nori si cochetand putin cu ceata, astfel ca porumbul fiert a fost la mare cautare. Dupa o mica plimbare si cateva poze panoramice, ne-am informat despre Rezervatia Naturala Balea. Aceasta rezervatie protejeaza aproximativ 180ha, cu 140 de specii de plante, dintre care, “raritati floristice”,  sunt floarea de colt, bulbucii sau vartejul pamantului. De asemenea, la Balea poate fi intalnita si capra neagra, declarata monument al naturii din 1933. Noi am intalnit doar ursul, undeva inainte de cabana, iesit timid, dar probabil flamand, la marginea drumului.

Intre Balea Lac si Balea Cascada functioneaza o telecabina, in fiecare zi, intre orele 9 si 18, traseul avand o lungime de aproximativ 3700 m. Vedeti aici tarifele.

Complexul Balea Cascada se afla la o altitudine de 1234m si aici puteti ajunge urmand DN7C  pentru inca 12km. Astfel intram in judetul Sibiu, parasind judetul Arges, diferenta fiind considerabila din punct de vedere al calitatii drumului.

Aici gasim alte masini insirate si tarabe cu suveniruri cat mai diverse si cat mai colorate. Rezistand tentatiei de a le cumpara pe toate, ne indreptam catre cascada Balea, asteptandu-ne un traseu de aproximativ o ora.
Cascada Balea, denumita si Urlatoarea Balei, este situata in Muntii Fagarasului intre varfurile Moldoveanu si Negoiu, la peste 1200 m altitudine. Este cea mai mare cascada in trepte din Romania, cu o cadere de 60 m, si marchează treapta inferioara a circului glaciar Balea.

Traseul nu este nici pe departe unul amenajat sau ingrijit, desi multi se incumeta sa-l urmeze. Marcajul se pierde la un moment dat si brazii cazuti nu au fost inlaturati. Ai in fata ochilor natura asa cum este ea, capricioasa si indiferenta fata de slabiciunile omului.

Gafaind, am apucat sa prind cateva poze de care ma bucur acum, acasa, in confortul scaunului de la birou. Mi s-a parut de-a dreptul dificil de urcat, si mai ales de coborat, neavand echipament adecvat (si aici ma refer in principal la incaltaminte).

Trecuse de ora 15, asa ca dupa ce ne-am hranit si stomacul, nu numai sufletul, am pornit cu greu pe drumul de intoarcere. Surprinzator a fost ca numarul masinilor nu a scazut, semn ca oamenii aveau de gand sa mai zaboveasca in zona. Locuri de campare, cat de cat aranjate sunt numeroase. Se plateste o taxa eco de 5 lei si poti sta o zi intreaga. Oamenii faceau plaja si gratare in voie, vremea fiind neasteptat de frumoasa.

Inapoi spre Balea Lac am avut parte de o noua lectie de istorie prin prezenta monumentelor Poarta Genistilor(marcand momentul in care in martie 1971, bravii genisti s-au dovedit a fi mai puternici decat stanca, deschizand drumul Transfagarasanului) si Poarta Intalnirii(locul in care, la 16 august 1971, echipele care lucrau la acest tronson s-au intalnit).

 Am facut o scurta oprire si la baraj pentru a mai admira lacul Vidraru si pentru a lua ultima doza din aerul si splendoarea locurilor vazute in aceasta calatorie. Apropiindu-se ora 19, ne-am imbarcat si am pornit direct spre Bucuresti, fara vreo alta stationare.

In total aceasta excursie a durat 12 ore si s-a intins pe aproximativ 530km (dus-intors). Am sa uploadez si niste filmulete pe youtube pentru ca apoi sa le pun si in acest articol, dupa ce gasesc un soft cu care sa pot edita partea de audio, fara ca dimensiunea clipului sa se dubleze. Mai am de cercetat.

Pana atunci, vedeti albumul foto pe site-ul cu care v-am obisnuit.

A fost o calatorie de o zi, reusita din toate punctele de vedere, avand si vremea de partea noastra. Pentru asta tin sa multumesc si prietenului nostru drag, pentru disponibilitate si nu numai.

Zarnesti

Zarnesti este un orasel modest in judetul Brasov, asezat la poalele muntilor Piatra Craiului si strabatut de raul Barsa.

Posibilitatile de cazare sunt numeroase aici, avand de ales din 19 pensiuni, 3 case, 3 cabane si o ferma nemteasca. Noi ne-am oprit la pensiunea Vladut unde am putut savura lapte proaspat de vacuta si branza dulce, norocul nostru fiind ca familia gazda sa detina o microferma in apropiere. Oamenii au fost foarte primitori si dornici sa stie ce am vizitat si ce impresii ne-am facut, daca ne-a placut, cu speranta ca vom reveni in zona.

Toate ofertele pentru cazare le aveti aici.

Am ajuns, ne-am cazat … ce ramane de facut ? Parca v-am spus ceva de Piatra Craiului, sa citim mai mult.
In 1938, cand rezervatia naturala Piatra Craiului a fost infiintata, au fost luate in considerare numai 440 ha. In 1972, aceasta suprafata a crescut la 900 ha, iar astazi, zona de conservare speciala acopera o suprafata de 4879ha, zona de parc national ocupand aproximativ 9894 ha.  Pentru a ajunge in inima parcului natural am ales ca punct de plecare orasul Zarnesti si am fost inspirati. De ce? Pentru ca pozitia geografica este foarte ofertanta. Catre oricare punct cardinal te-ai indrepta, intalnesti un castel, o cetate, o cabana sau un muzeu.

Ce puteti face daca ramaneti totusi in Zarnesti ? In primul rand, sport :fotbal sau tenis pe terenurile de la clubul Torpedo, alpinism, schi, motocros, mountainbiking pe traseul de pe Brebina, mai nou refacut de catre patronul unei mari companii brasovene care detine si clubul de motocros Vectra. Un sport mai nou este echitatia, care incepe sa se dezvolte vertiginos in cateva centre unde se pot inchiria cai si echipamentul necesar practicarii acestui sport.
De asemenea puteti vizita rezervatia de ursi LiBEARty, amenajata cu sprijinul Asociatiei Mondiale pentru Protectia Animalelor, cu aproximativ 70 de hectare de padure.

La 30km de Zarnesti gasiti orasul Brasov, pentru cumparaturile serioase in caz ca stati mai multe zile, iar de vizitat ar fi Bran si Rasnov despre care v-am mai povestit. Gasiti aici distantele intre Zarnesti si alte localitati ale tarii.

Mai sunt doua zone foarte interesante : Plaiul Foii si La Prapastii, in drum spre Gura Raului.

Cabana Plaiul Foii se afla la 13km de Zarnesti, pe malul stang al Barsei Mari la confluenta Barsei Grosetului cu Barsa Tamasului, cu fata catre versantul nord-vestic al Pietrei Craiului.
Restaurantul are specific traditional romanesc si vanatoresc. Aici puteti degusta cele mai bune mancaruri traditionale din pui, porc, vita, peste si vanat.

Mai multe poze aici.
Iata cateva trasee montane cu plecare de la aceasta cabana :
1. Valea Ursilor – Refugiul Diana
Marcaj: triunghi galben Durata: 2h
a)** Refugiul Diana – Padina Popii – Vf. Padina Popii – Vf. Ascutit – Padinile Frumoase – Cabana Curmatura
Marcaj: triunghi albastru Durata: 6-7h
b)** Refugiul Diana – Brâna Caprelor – Saua Padinei Închise – Cabana Curmatura
Marcaj: banda albastra Durata: 4-5h
c) Refugiul Diana – Coltul Chiliilor – Zarnesti
Marcaj: banda albastra Durata: 3h
2.Spirlea – La Zaplaz – Vf. La Om (Piscul Baciului) – creasta nordica
Marcaj: banda rosie Durata: 6h
3. Spirlea – Umerii Pietri Craiului
Marcaj: banda rosie Durata: 3½h
a)** Umerii Pietri Craiului – Cerdacul Stanciului – Saua Funduri – creasta sudica
Marcaj: triunghi albastru Durata: 4h
b)** Umerii Pietri Craiului – Vf. Tamasul Mare – Vf. Comisul – spre Muntii Fagaras
Marcaj: banda rosie Durata: 7-8h
4. muchia Plaiul Mare – Saua Curmatua Foii
Marcaj: triunghi galben, banda albastra, triunghi rosu, triunghi albastru Durata: 2½h
a) Saua Curmatura Foii – Valea Dâmbovitei – muchia Cascue – Vf. Papusa (Masivul Iezer)
Marcaj: triunghi Galben Durata: 7-8h
b) Saua Curmatura Foii – Valea Dâmbovitei – muchia Dracsin – Vf. Papusa (Masivul Iezer)
Marcaj: banda albastra Durata: 8-9h
c) Saua Curmatura Foii – Crucea Granicerului – casa de vânatoare Piatra Craiului – Valea Dâmbovitei
Marcaj: triunghi rosu Durata: 5h
5. muchia Runcului – Vf. Tamasul Mare
Marcaj: banda galbena Durata: 3½h
6. canton silvic Rudarita
Marcaj: drum forestier 10km
a) canton silvic Rudarita – valea Rudaritii – Saua Lerescu – spre Muntii Fagaras
Marcaj: banda rosie Durata 2½h
b) canton silvic Rudarita – muchia Vacaria Mare – Vf. Comisul – spre Muntii Fagaras
Marcaj: punct rosu Durata: 3h

Din Zarnesti, inspre aceasta cabana veti intalni un mic indicator catre Schitul Coltul Chiliilor care v-ar abate aproximativ 4km de la drum. O ora si jumatate de urcus lin, cu panorame de neuitat. Album foto aici.

Toate traseele cu plecare din Zarnesti pot fi studiate aici.

Va mai prezint, doar ca idee, cabana Gura Raului, aflata la periferia orasului Zarnesti, la 750m altitudine. Aici veti gasi 49 locuri de cazare in camere cu 2,3 si 4 locuri situate pe 2 etaje cu cate 2 bai si 2 dusuri pe fiecare palier. Aveti la dispozitie restaurantul cu 2 sali (100 locuri), terase acoperite si descoperite (120 locuri), sala de conferinte, parcare cu 30 de locuri iluminata, partie de schi pentru incepatori (in imediata apropiere) si foc de tabara pentru grupuri organizate.

Noi am incurcat cumva traseul si am ratat-o, dar am ajuns in satul Magura, am gasit civilizatie acolo unde nu ne-am fi gandit in veci. D-acolo am luat-o spre satul Pestera si ca prin minune am atins asfaltul spre Moeciu. Nu va recomand sa faceti la fel, mai ales daca au fost ploi recente sau pt ca nu va garanteaza nimeni ca intalniti localnici pe drum ca sa-i mai intrebati directii (indicatoare nu exista).

Mergeti cu masina pana in Zarnesti, cazati-va, vizitati orasul si pentru trasee pregatiti-va tolba si piciorusele. Merita efortul! [vedeti aici poze ispititoare]