Am ajuns in zona…dar nu intamplator. Eram curioasa de senzatia pe care o voi avea la vederea liceului si de cum ma voi simti trecand iar prin curte, pe langa sala de sport in care mi-am dat sufletul de atatea ori la jocurile de volei si baschet.

Nu credeam ca am sa spun asta vreodata, dar mi-e dor de liceu. Totul parea mai simplu atunci si imi placea mai mult sa fiu eu. Comunicam mult mai bine si nu inteleg de ce acum, in facultate oamenii sunt mai reci, distanti sau neinteresati de a crea noi legaturi. Era de ajuns sa fie un proiect sau o revista de facut, ne imparteam pe echipe de cate 3-4 persoane, unul dintre noi isi sacrifica locuinta si era de ajuns. Ne distram dar si lucram. Produsul finit era mandria noastra, timpul petrecut impreuna si apropierea faceau tot farmecul.