Joc nou : Leapsa

Bloggerii pastreaza viu spiritul de copil jucaus. Am primit leapsa de la Raluca, prin care trebuie sa va scriu 14 lucruri despre mine, nu toate in conformitate cu realitatea. Trebuie sa ma joc intr-un fel cu mintile voastre si voi sa decideti care ar fi adevarate si care nu.

Nu voi spera ca ma cunoasteti intr-atat de bine, asa ca nu intru foarte mult in detalii.

1. Sunt fata de 20 de ani, 7 luni si 26 de zile.

2.Detin permis de conducere auto de peste 2 ani si viteza maxima cu care am circulat a fost de 190km/h.

3.Sunt studenta la Facultatea de Matematica si Informatica, Universitate Bucuresti si Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice.

4.Am publicat 3 poezii in revista liceului.

5.Am obtinut mentiune la olimpiada judeteana de Chimie Organica in clasa a XI-a.

6.Intotdeauna mi-a placut sa vorbesc in fata unui public numeros.

7.Articolul vestimentar pe care il port cu cea mai mare regularitate este fusta mini.

8.Sunt innebunita dupa ciorba de burta.

9.In fiecare dimineata, inainte sa plec de acasa, fac 50 de flotari.

10.Imi doresc sa fi avut ochii de culoare verde.

11.Urmaresc fara probleme un meci de fotbal, chiar imi place sa comentez astfel de competitii sportive.

12.Aproape in fiecare seara, ma culc dupa ce-l vad pe Mircea Badea.

13.De-a lungul timpului, am fost de 3 ori la mare, pe litoralul romanesc.

14.Ma visez ca fiind prima femeie, presedinte a Romaniei.

Sunt curioasa de parerile voastre. Pasez si eu leapsa lui Andrei si Alexandrei [sa ne spuna 14 lucruri despre ei si cum s-au cunoscut] si lui Florin.

Plimbari gratuite

Va prezint un site pe care l-a descoperit o colega si, darnica precum o stiu, a tinut sa impartaseasca.

De ce suntem asa incantate de Norc.ro ? Pai imagineaza-ti cum ar fi sa te plimbi pe o strada din Viena, in mijloc de vara, chiar daca acum e februarie, apogeu de iarna. Unde mai punem ca poti sa faci asta stand la tine acasa, in fata calculatorului, navigand pe internet, fara sa te coste mai mult decat abonamentul lunar si curentul electric.

Cam asa arata panoul de control. Poti sa cauti strazi, sa circuli pe ele, conform sagetilor albastre disponibile in dreapta jos, sa dai zoom, in 4 trepte sau chiar sa vezi full screen imaginea. Ah! sa nu uit … poti sa rotesti imaginea in orice directie doresti, in 360 grade limita.

Deocamdata, site-ul dispune de locatii din

• Romania – www.norc.ro – Bucuresti, Ploiesti si Valea Prahovei, Constanta si litoral, Brasov si Poiana Brasov, Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi, Sibiu, Pitesti, Targoviste
• Austria – www.norc.at – Viena
• Cehia – www.norc.cz – Praga, Brno
• Slovacia – www.norc.sk – Bratislava, Trnava, Kosice, Banska-Bystrica, Zilina, Nitra
• Polonia – www.norc.pl – Varsovia, Cracovia, Poznan, Wroclaw
• Rusia – www.mappi.ru – Moscova

Tehnologie – “street-view” sau “street-level imaging”

Imaginile puse la dispozitia vizitatorilor sunt realizate pe baza unei tehnologii proprietare de producere de panorame geo-referentiate la nivel de strada. Tehnologia consta in utilizarea unor autovehicule pe care s-a montat cate un dispozitiv proprietar de fotografiere panoramica, bazat pe 10 camere fotografice corelat cu un sistem de pozitionare globala (GPS) cu corectii (DGPS).

Asa am reusit sa-mi vad parcarea din fata blocului pe net si sa-mi potolesc intr-o oarecare masura dorinta de a vedea Clujul.

Poate va intrebati cine sunt oamenii astia care au avut o astfel de idee :

Este vorba despre echipa eXtreme Soft Group care reuseste sa transforme in realitate un proiect la care a lucrat aproape un an si jumatate, oferind in premiera pentru mediul on-line un serviciu de “street-level imaging” 100% romanesc – serviciul Norc.

Deci … unde bem si noi o ciocolata calda ?

Despre KFC

Am primit pe mail, sursa imi este inca neclara, o povestire a unui fost angajat KFC, care, ca toti altii, a semnat un contract de confidentialitate. Dupa cum bine banuiti, numele acestei persoane nu poate fi public. Credeti sau nu, eu am sa postez relatarile omului, care par autentice dpdv al limbajului si experientelor punctate.

“Prima data am lucrat la breding, ma rog, asa ii zic ei, dar in principiu esti “fainar”. Adica bagi toate produsele in faina si nu te mai opresti,caci, cel putin pe vremea mea, coada era pana la scara rulanta. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui sa se scuture de sange inainte sa fie aruncate in faina, iar faina sa fie cernuta la fiecare 2 repetari, apa trebuie schimbata la fiecare 3-4 repetari (un proces care dureaza cateva minute, ceea ce in traducere libera inseamna o coada de 3 metri). Mai era si chestia cu asezatul produselor pe gratare, dar asta nu o respecta nimeni cred, decat daca e prea prost sau n-are clienti… Cum pe tura la bucatarie sunt maxim 4 persoane, adica 1 la masa de picant, 1 la masa cu reteta originala, 1 la masini si 1 la impachetare (cel care face senvisuri) e imposibil sa faci fata comenzilor respectand procedura si atunci ce se intampla?

Pai e simplu! Puiul, fie el picant sau nu, e aruncat in faina cu tot cu sange si intr-o faina plina de cocoloase (sigur ati mancat produse mai crocante, mai zburlite asa, de se intreaba toata lumea cum de le iese… eh! alea sunt cocoloasele), apa la un moment dat devine vascoasa-o combinatie de faina plus sos marinat plus sange-, chiar daca ar vrea cineva sa o schimbe mai des e practic imposibil pt ca ai o durere de spate de la atata carat de pui de la frigider la bredind, de la breding la masini si invers de zici ca ai carat pietre toata ziua, pe langa faptul ca masinile de picant nu au voie sa stea fara produse… Vorba aia: clientul nostru stapanul nostru.

Ma rog, asta era bine cand erau 4 in spate si stiai ca poti sa faci fata sa hranesti poporul. Dar cum de fiecare data se intampla sa fim 3 in spate, atunci orice urma de igiena disparea… Apa sarea pe faianta, cuva se umplea cu faina (asa facea cocoloase mai greu) produsele stateau si cate 2-3 ore pe masa pana sa fie bagate, apa nu se schimba niciodata, doar se completa etc.

Dupa vreo 2 luni am fost “promovat” la masini: aici e partea cea mai “sanatoasa”. In primul rand nici un produs nu sta la prajit atat cat e pe timer: unu, pt ca e coada prea mare si termitele nu vor sa astepte, doi, pt ca daca stau prea mult se imbiba in ulei vegetal, si in cazul in care uiti de ele prin holding (un fel de cuptor unde se tin produsele dupa ce sunt prajite) pentru ca nu mai stii unde ti-e capul pe agomeratia aia ca sa realizezi pe care ai bagat-o prima, pe care a patra s.a.m.d. risti sa bagi in vitrina la vanzare niste chestii uscate si pline de ulei. Si 3, pt ca daca le lasi prea mult se innegresc deoarece uleiul la produsele de picant nu se schimba niciodata, DA niciodata!! Doar se completeaza, ar fi risipa prea mare, ce naiba. La aparatele in care se prepara bucatile de pui, uleiul se schimba o data la vreo 2 luni, ceea ce e mai mult decat poate ficatul meu suporta oricum. Produsele astea din reteta originala se fac sub presiune, adica trebuie sa stea in masina respectiva cam 15 minute. Eh! dupa vreo 11 minute ii dai reset, ca daca o lasi pana la capat o sa ai pe farfurie niste carbuni in loc de pui. Despre masini ce sa va mai zic, procedura de preparare presupune filtrarea uleiului o data la nu mai stiu cate prajiri, nu foarte multe oricum, bineinteles ca se sare peste asta cand e aglomeratie. Mai bine sa manance multi preparatele KFC cu gust de faina arsa decat sa sa manance in alta parte, nu?

Filtrarea uleiului, asta mi s-a parut inutil intotdeauna, presupune coborarea lui intr-un tanc si de acolo urcat inapoi in masina, trecand printr-un filtru de hartie, DA de hartie, adica nu filtrezi nimic decat cocoloasele de faina, in fine.

Dar hai sa va zic si partea interesanta, sper ca o sa intelegeti ca in nici un KFC din Romania nu se pot face produse de calitate. In primul rand datorita crizei de timp, pt ca incep ursarii sa tipe de dupa tejghea si in al doilea rand datorita costurilor ridicate necesare producerii unor produse conform standardului de calitate american… Ai nostri, stiti voi, lasa-i ma ca le place mai mult asa, oricum se bat pt un loc mai in fata la rand.

Toate produsele ajung in “restaurante” gata marinate, bune de preparat:
1.Produsele au in general au termen de valabilitate 24 sau 48 de ore.
2. Necesarul de produse se face de pe o zi pe alta de manager, comanda de fiecare data un pic mai mult decat trebuie ca sa fie sigur, ceea ce inseamna ca daca 2 zile merge mai incet, automat ramane cu produse expirate… Asta face tura de dimineata, managerul de serviciu schimba etichetele cu perioada de valabilitate, se verifica salatele, se schimba varza ofilita, maslinele nu stie nimeni de cate zile sunt, iar branza daca nu are mucegai e ok. La fel si cu porumbul, specialitatile etc.
3. KFC e la etajul 2, marfa vine undeva la subsol si cum singuri sclavi sunt in bucatarie, ca la vanzare sunt in general fete, ghici cine se duce dupa marfa? Exact, eu si cu aghiotantul meu… Se mananca la discretie, asta e partea buna, din salate, sosuri, chifle absolut orice…
Ocazional mai trageam un fotbal cu chifle, alea mici de le comandati in loc de paine, ele veneau inghetate si erau numai bune de un fotbal pe holul ala lung.
De obicei jucam KFC contra Pizza Hut ca si lor le venea marfa in aceeasi masina, avem aceeasi companie mama. Cand incepeau sa se ofileasca le puneam la loc si luam altele. Poate m-ati inteles gresit, dar nimic nu se arunca la KFC. Sus ne astepta managerul sa facem inventarul, deci se numara tot, inclusiv chifle.
4. Marfa o caram cu un transpalete (am scris cum ii spuneam noi , nici nu stiu daca exista ceva de genul) si pe fiecare palete puneam marfa de vreo 250  – 300 kg, ca romanul s-a nascut flamand, deci era si f greu si f voluminos. Asa ca sa va faceti o imagine, trebuia sa tragem de ala vreo 200 de metri , in forma de U, numai pana la lift. Deci pot sa zic ca se stia pe unde trecem cu marfa pt ca lasam urma, evident nimic nu se arunca. La lift podul de piatra se darama uneori deoarece paletul era cam cat liftul si daca nu nimereai din prima intrarea se ducea naibii tot. Plus ca la intrarea in lift era santul de metal al usilor si evident ca mai cadeau una, alta.

Apoi mai era curatenia, ea se imparte in 3: Masa de faina care trebuie curatata temeinic pt ca la sfarsit vine managerul cu degetelul lui sa verifice; masinile de gatit trebuie curatate (asta era treaba masinistului, deci vreo 7 luni a mea) si unu care spala tot(Dish), gratare, manere, tavi, tanc de ulei, filtrele alea din hartie, ce credeati ca se arunca? Mie imi placea sa ma bag la spalat, era simplu, cum managerii erau niste zgarciti, nici nu le mai ceream detergentul ala special D3, parca sau sapun, le lasam in apa clocotinda vreo juma de ora si apoi doar le clateam .  Nu se prindea nimeni, ca le ascundeam prin rastel pe acolo, jeg pe ele cat cuprinde, dar ne grabeam acasa ca nu plecam niciodata mai devreme de 1 noaptea.
La masini, curat se facea cu hartia igenica si 2 lavete, atat asta era ratia pe saptamana, acolo totul e low cost. Programul se termina pe la 10- 11, iar noi la 12 trebuia sa iesim din tura, dar nu aveam voie sa plecam pana nu faceam curat…. DECI detergentul respectiv, care e f toxic deoarece am reusit sa procur o sticla acasa, ajungea peste tot inclusiv pe faina in ulei grupa mare s.a.m.d. in speranta ca terminam mai repede.
La masina de breding cand se facea curat aveam mereu grija sa hranim gandacii de bucatarie, ma rog ii descoperisem eu intr-o noapte in spatele masinii, intr-o scurgere care avea un capac metalic gaurit prins in suruburi in podea… Le bagam in fiecare seara paine, apa si alte resturi . Devenisera destul de mari la un moment dat ca s-a speriat o casiera de ei si s-a plans la manageri. A doua zi au venit unii cu niste pesticide sa ii omoare, eu am crezut ca au reusit, dar se pare ca e destul de rezistenta specia asta, mai ales dupa ce au rezistat la mancarea aia, nu? Cred ca si acum mai sunt acolo, in fine.

Alte precizari importante, baietii cu care am lucrat eu acolo, nu prea erau dusi la scoala si tin minte cum maestru Paul din Berceni la sfarsitul programului, a urinat in ulei o data suparat fiind ca managerul l-a prins cand vindea produse pe neve. In pungile cu pui gaseam adese muste, in criza de timp puiul era dezghetat cu apa fierbinte si capata asa o culoare de vanata. Flegme la impachetare primeau cei mai fitosi clienti. Stiu ca o data a fost servita si d-na Andreea(a cantat la blondy sau ceva). Am filme si poze acasa cu schimbarea etichetelor si a salatelor.
Eu personal am comis cateva de oboseala, am scapat vro 3-4 gratare cu aripioare, strips pe jos am vrut sa le arunc dar managerul m-a invatat o schema ca a patit si el la fel cand era la masini, le bagi un minut in ulei si gata, sau le platesti la pret intreg…
Aaaa faza tare sa nu uit… De Pasti plecam toti acasa (o zi, normal) si lasaram frigiderele oprite (mare gafa) cu marfa la greu in ele ca a doua zi vin “meltenii”, ei nu mananca oua, mananca aripioare. Va dati seama ca dupa 36 de ore nu mirosea a morga dar a stricat sigur, evident ca produsele s-au bagat la vanzare. Slava Domnului ca totul acolo se gateste la temperaturi inalte si nu omoara pe nimeni, inca.

Sucu ala pepsi vine in niste tancuri, vai mama noastra ce mai caram la ele, doar esenta ca restu e sifon.

Ce sa va mai zic, Opc-ul nici macar nu trecea prin spate ramanea in fata unde era totul frumos, dar plecau cu sacosele si probabil buzunarele pline. In spatele frigiderelor se ascundeau cate 2-3 meniuri.
Seara dupa program ne strangeam in lobby mai multi de la KFC, Pizza Hut si Mc uneori, si povesteam cum isi terorizeaza fiecare clientii si care sunt cele mai oribile metode… Evident ca noi mereu castigam…”