Drumul spre Vulcan

Profitand de zilele libere ramase dupa sarbatoarea de Paste, am mai prins curaj de o calatorie, mai micuta, dar cu un efect remarcabil.

Dupa un traseu tare incurcat prin judetul Ialomita, am ajuns la Manastirea Balaciu.

“Printre manastirile care împodobesc pământul românesc, Mănăstirea Balaciu este considerată unul dintre cele mai reprezentative ansambluri mănăstireşti, definitoriu pentru eparhia Sloboziei şi Călăraşilor.

Este asezată pe malul stâng al râului Ialomiţa, între satele Balaciu şi Crăsani, într-un loc plin de farmec şi singurătate, a cărui linişte o tulbură doar cântecul păsărilor din câmpie.

Importanţa locului este evidenţiata şi de aşezarea geto-dacică Piscul Crăsanilor, din Câmpia Munteniei, la 25 km S-E de Urziceni, pe malul drept şi abrupt al râului Ialomiţa. Cercetările au scos la lumină mărturii arheologice atribuite culturilor Boian (mii. VI-V i.Hr.), Hallstatt şi geto-dacice (mil. III-I i.Hr.).
Acest aşezământ îşi aşteaptă vizitatorii în atmosfera specifică de linişte şi pace.”

Si asa a fost. Un calugar, cel putin asa am presupus, pentru ca nu purta hainele specifice dar avea caracteristicile specifice in voce si pe fata obosita, ne-a deschis manastirea. Am fost serviti cu ce vroiam sa cumparam si apoi calugarul a plecat, astfel ca am putut admira interiorul manastirii in liniste. Vedeti si pozele aici.

Drumul de aici pana la Buzau, cu oprire in Faurei, nici nu vi-l mai povestesc. A fost un experiment interesant sa circuli pe sosele si ulite nerecunoscute de GPS sau netrecute pe harta. Important este ca am ajuns unde ne doream, chiar daca tehnica inovatoare de orientare sau indicatoarele de la fata locului nu ne-au ajutat.

Punctul culminant al calatoriei a fost sa ajungem din Buzau la Vulcanii Noroiosi. Citisem noi ceva pe internet cum ca o localitate de reper ar fi Berca sau Paclele. Bun! Dupa indicatiile unei doamne amabile am reusit sa iesim pe unde trebuie din Buzau si am ajuns in fata unei intersectii cu foarte multe indicatoare. Entuziasm. Pe unul dintre indicatoare scria “Paclele 5″. Putin neincrezatori dar cu speranta vie il urmam, adicam schimbam directia de mers la dreapta. In cale ne apare o alta doamna care parca ne astepta sa o intrebam daca am ales drumul cel bun. Dezamagirea a fost sa aflam ca nu era tocmai indicat sa mergem mai departe, pentru ca traseul ne-ar fi dus printr-o padure si, cum plouase recent, nu ne-am fi dorit o astfel de experienta. Asa ca am luat-o inapoi si la intersectia unde vazuseram indicatoarele, acum, am tinut-o drept inainte.

Pe drum mai apare un indicator, intr-un punct critic, spre Vulcanii Noroiosi, unde trebuie sa faceti dreapta si un altul in Joseni, urmand aceeasi directie.

Dupa ceva timp de alergat printre dealurile inverzite de primavara, avand iluzia Transfagarasanului, ca sa nu ne pierdem increderea, gasim un alt indicator, de data asta pentru stanga, unde aveam sa gasim Vulcanii Noroiosi.

Termenul de “Vulcan noroios”, specific pentru literatura de specialitate, defineste o eruptie lenta sau brusca de noroi, insotita de emanatii de gaze si chiar de petrol.Fenomenul de “vulcan noroios”, remarcat pentru prima data la noi in tara, la Berca,in anul 1867, este cunoscut in intreaga lume si se deosebeste de vulcanii propriu zisi prin produse de eruptie, forme si dimensiuni. Ei iau nastere datorita eruptiei gazelor naturale, a miscarilor seismice si chiar a emanatiilor postvulcanice.

In subcarpatii Buzaului, vulcanii noroiosi se datoreaza emanatiilor de gaze din zonele cutate si faliate ce aduc la suprafata noroi. Ploile torentiale, despaduririle intense, alunecarile de teren profunde sau de suprafata, surgerile de noroi, dau intregii depresiuni un aspect bizar, selenar.

Surprinzator, nu eram singurii vizitatori din zona si inainte de plecarea noastra a sosit un grup relativ mare de turisti, romani si entuziasmati. Din ce in ce mai putini vulcani noroiosi sunt activi, dar nu stiu sa va spun daca eram in Paclele Mari sau Paclele Mici.

Am realizat un filmulet, in bataia vantului(asa ca va recomand sa nu-l vizualizati cu boxele pornite).

Si pozele sunt aici.

Paste in Sibiu

A tunat si m-am adunat in sfarsit pentru a scrie pe blog povestea mini-vacantei de care am avut parte cu ocazia sarbatorii de Paste.

Cu o cazare gasita pe ultima suta de metri, am pornit incarcati spre Sibiu. Chiar daca plecam pentru 2 zile si jumatate, am luat haine si mancare sa ne ajunga o saptamana. Nu stii niciodata ce poate sa apara…

Am sa va descriu treptat traseul pe care l-am urmat. Plecarea a fost in jurul orei 10 dimineata, din Bucuresti, sambata. Click pentru harta detaliata.

Prima oprire a fost in Caciulata, mai exact, la Manastirea Cozia.

“Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericeşti autohtone, Mănăstirea Cozia trăieşte şi va dăinui în istoria poporului român deopotrivă prin însemnătatea ei artistică şi spirituală, cât şi prin vechimea ei.
În cei peste 600 de ani de la întemeiere multe mii de călugări au vieţuit şi s-au format aici, unii ajungând ierarhi vestiţi şi cunoscuţi oameni de cultură.”

E un lacas plin de contradictii. Spun asta pentru ca am fost uimita de copiii care duceau in brate alti copii, cersind si pentru ca fantana din curtea manastirii era tapetata de bancnote lasate de oamenii care isi exprimau astfel nadejdea pentru salvarea sufletului. Am vazut foarte multe persoane in jurul manastirii, dar nu m-am putut bucura de liniste si de un moment de pauza pentru cuget. Pacat de frumusetea locului, pentru ca se pierde fondul. Aveti aici cateva poze in stilu-mi caracteristic. Insotiti de parfumul florilor de mar ce stateau mandre la soare in livada, am revenit la drumul nostru.

Drum ce avea sa ne duca la o alta manastire si anume Manastirea Turnu.

“Mănăstirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestină, din Eparhia Râmnicului, aşezată într-un loc retras pe malul stâng al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia.
Astăzi, posibilităţile de a ajunge aici sunt multiple şi comode, cei ce doresc o plimbare pe jos, merg din staţiunea Căciulata peste digul ce uneşte cele două maluri ale râului, alţii cu trenul, ce opreşte în staţia din apropiere, sau cu maşina, până în curtea Sfântului Locaş.
O atracţie deosebită pentru vizitatori sunt Chiliile săpate în piatră, considerate ca spaţii unde au locuit primii pustnici turneni.”

Aici ne-am putut odihni. Am avut putin timp pentru a admira imprejurimile si pentru a absorbi cat mai multa energie. Langa gradinile trecute de lucrarile primaverii se gaseste un lac amenajat de calugari, un lac pe care in timp de vara plutesc nuferi.Gasiti aici albumul foto realizat in aceasta locatie. Din parcarea aceste manastiri este indicat traseul catre Manastirea Stanisoara. Un traseu de 6 km prin padure ce presupune un urcus relativ usor, de-a lungul raului Pausa. Astfel ati putea avea un punct intermediar de toata splendoarea pana la Cabana Cozia. Din lipsa de timp, am luat masinile inapoi si am mers direct spre Sibiu. Cu greu ne-am putut lua ochii de la defileul Oltului.

Aveti aici harta pentru pasul 2 al traseului : Caciulata – Talmaciu – Sibiu.

Dupa ce ne-am gasit pensiunea la care trebuia sa fim cazati, pensiunea Belascu, am pornit spre centrul orasului Sibiu.

Scopul plimbarii a fost sa facem un scurt inventar al obiectivelor si sa gasim Catedrala “Sfanta Treime” unde planuisem sa asistam la slujba noptii de Inviere. Foarte usor am gasit-o, ajutandu-ne si de harta centrului orasului. Mai departe am ajuns in Piata Mare unde m-am bucurat de o deschidere cum nu mai vazusem. Copiii se jucau cu porumbeii, parintii ii priveau incantati de la distanta, cupluri treceau agale…era o detasare completa. Dupa un drum relativ lung, aproximativ 300km, aceasta piata a fost o binecuvantare. Vedeti aici colectia completa de imagini “furate” din oras.

Catedrala Sfanta Treime din Sibiu
Biserica ctitorită de Mitropolitul Ioan Metianu este construită între anii 1902 – 1906 de către arhitecţii Virgil Nagy şi Iosif Kamner din Budapesta. A fost ridicată pe locul unei biserici greceşti din 1778 care până atunci servea drept catedrală episcopală. Prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine, fiind o copie la scară redusă a bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol.
Catedrala serveşte şi ca biserică parohială pentru credincioşii din parohia Sibiu-Cetate şi ca sălaş de rugăciune pentru credincioşii din întreg municipiul Sibiu şi împrejurimi.

O ora, cat am asistat la slujba si am luat lumina, toate persoanele care venisera in jurul catedralei au pastrat o liniste ce mi-a confirmat importanta momentului, astfel ca ne-am putut concentra asupra a ceea ce conta cu adevarat.

Prima zi de Paste ne-a dus in statiunea Paltinis si la biserica fortificata din Cisnadie

La 32 km de Sibiu se afla statiunea Paltinis, la o altitudine de 1450m. Mai pasionant mi s-a parut traseul pana la aceasta destinatie. Drumul serpuind prin padure, apoi mangaind vaile, ne-a dus lin catre statiunea racoroasa unde nu am gasit prea multi turisti. In jurul localitatii Rasinari, din cate am observat, se obisnuieste sa se iasa la iarba verde, joaca si un gratar.Ceva poze sunt aici.

In Cisnadie am avut parte de o surpriza placuta.

“Cadrul natural propice a favorizat locuirea zonei din timpuri străvechi. (Urme ale civilizaţiei bronzului, tezaure monetare greceşti, urme ale civilizaţiei dacice şi romane). Prima atestare documentară a localităţii este din 1204 şi este legată de aşezarea pe actuala vatră a oraşului a coloniştilor saşi. Ei au edificat încă din sec. XIII biserica romanică, transformată ulterior în biserică fortificată.”

Intreg istoricul localitatii si al traseului evolutiv al bisericii si al oamenilor din zona, de care ne-am putut bucura si noi cu ajutorul ghidului, se gaseste aici. Pozele facute in cetate sunt postate aici.

Ziua de luni a insemnat plecarea spre Bucuresti. Vedeti hartile intermediare :

Sibiu – Medias – Sighisoara

Sighisoara – Brasov

Brasov – Campulung – Targoviste – Bucuresti

“Sighişoara este situată aproximativ în centrul României în sudul judeţului Mureş, fiind legată rutier de Europa prin drumul european E60. Este un oraş superb care adăposteşte o istorie de mii de ani, un oraş unde convieţuiesc în armonie mai multe naţionalităţi.Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziţiei dominante şi a ambianţei geografice, oraşul a fost supranumit încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea “Perla Transilvaniei”.”

Aceasta calatorie in timp nu a durat cat mi-as fi dorit pentru ca aveam in fata noastra un drum lung inca, pana acasa. O mica particica din ceea ce reprezinta Sighisoara in zilele noastre, puteti cunoaste din imagini, aici.

Dupa Brasov, am oprit foarte putin in Bran, unde ne-am lovit de o aglomeratie de neimaginat. Apoi ne-am minunat de peisajele din jurul Moeciului, luptand in acelasi timp cu drumul accidentat. Trecand de Targoviste, am oprit in Voinesti pentru cateva kilograme de mere romanesti, rosii si dulci, si pentru pozat mandrele livezi de pe langa sat. Pentru ca aceasta calatorie sa se incheie cu stil, inainte de a intra in Bucuresti, am trecut pe la Palatul Mogosoaia.

Pot sa spun ca a fost o sarbatoare de Paste petrecuta alaturi de oamenii care-mi sunt dragi, asa cum e si normal sa se intample cu astfel de ocazii. Multumesc tuturor pentru experientele acumulate si locurile  minunate pe care le-am vazut.
_________________________________________________________________________

Pentru cei care s-au ratacit in link-uri, listez mai jos albumele foto mentionate in articol :
Manastirea Cozia
Manastirea Turnu
Sibiu
Paltinis
Cisnadie
Sighisoara
Palatul Mogosoaia
Rezumat al calatoriei

Bucuresti – Cheia – Brasov

Si retur, din pacate. Asta s-a intamplat sambata trecuta, dar din cauza programului aglomerat, d-abia in seara asta am avut ceva timp sa scriu despre plimbare.

Ce vedeti mai sus e traseul pe care l-am facut in aproximativ 9 ore, cu tot cu stationarile pe la manastiri si masa.

La doar 5km de Ploiesti, in satul Ghighiu din comuna Barcanesti aveam sa poposim la primul lacas de cult de pe ordinea de zi. Manastirea Ghighiu a fost ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codrii ai Vlasiei.

Biserica manastirii a avut de suferit multe stricaciuni, atat in timpul marelui cutremur din 1940, cat si in timpul bombardamentelor aliate asupra campurilor petroliere din Prahova, din 1944. Patriarhul Justinian, a transformat manastirea pentru calugari in manastire pentru maici, iar intre 1954-1958 a facut renovarea intregului ansamblu, cand s-a inchis pridvorul si s-a turnat si mozaicul. Tot atunci s-a construit ansamblul de chilii in stil brancovenesc, acoperite cu tigla.

Izvorul Tamaduirii si icoana siriaca a Maicii Domnului, datand din secolul al XVI-lea, spusa a fi facatoare de minuni, sunt principalele atractii care aduc numerosi turisti la Manastirea Ghighiu. Pe buna dreptate, parcarea era plina cand am ajuns. Galeria foto, conceputa din propriile-mi puteri, se afla aici.

De la manastire am pornit spre Valenii de Munte, ca apoi sa ajungem in Cheia. Ne-am clatit ochii, dupa cum urmeaza:

Trecand de Valenii de Munte, la aproximativ 40 km in continuarea spre Cheia (sau 14km de Maneciu), am intalnit un indicator spre Manastirea Suzana. Pe link-ul indicat gasiti mai multe detalii despre aceasta minunata manastire si cateva poze facute pe timp de vara, o adevarata incantare. Acum am gasit, in locul curtii pline de flori, zapada si cativa ghiocei. Vedeti aici toate pozele mele. Manastirea poarta numele Suzanei Arsicu, o credincioasa care in anul 1704 a ridicat o biserica din barne in acest loc. Aceasta n-a rezistat in lupta cu fortele necrutatoare ale timpului si a fost reconstruita din diverse materiale, pana in anul 1880, cand s-a pus fundatia actualei manastiri. Biserica pastreaza stilul arhitecturii mun­tenesti si pictura, in ulei, este opera maestrului Petre Nicolau din Ploiesti, unul dintre cei mai buni ucenici ai marelui pictor Gheorghe Tattarescu. Astfel, cu putin inainte de Cheia, pe malul Teleajanului, am mai putut asimila putina liniste, raze de soare si aer amortit de primavara.

Manastirea Cheia se afla la o altitudine de 887 m, la poalele Muntilor Ciucas, intre paraiele Tampa si Cheita. Colectia manastirii este deosebit de semnificativa pentru istoria mai veche si viata duhovniceasca de la Cheia, cuprinzand chiar unele piese de mare valoare artistica. Dintre acestea, trebuie amintite tablourile de la inceputul secolului al XIX-lea, pastrate astazi in casa arhiereasca, infatisand trei mari personalitati ale monahismului romanesc: Paisie Velicicovschi, staretul Gheorghe si staretul Dorothei (ultimele doua portrete dateaza din 1802). Vedeti si pozele facute de mine. De aici am vrut sa urcam la Muntele Rosu, dar nici timpul si nici drumul n-au fost de partea noastra. Asa ca am reconceput traseul de intoarcere cu o oprire in Brasov.

De atatea ori trecusem prin oras, fara sa opresc pt o privire mai atenta si cateva fotografii. Am fost surprinsa de multimea de oameni iesita sambata seara la plimbare in Piata Sfatului. Ulterior am aflat ca nu era vreo ocazie speciala, ci brasovenii au acest obicei onorabil,trebuie sa recunosc.

Greu de gasit un loc de parcare prin centru, dar am reusit sa lasam masina intr-o curte mica. Foarte multi turisti, romani si nu numai. Ii numarai dupa aparatele foto indreptate spre fiecare cladire care parea un monument pt noi, cei care paseam in Brasov pt prima data. Ramanand fara lumina si baterii, pozele facute sunt mai putine, dar mai multe sunt intiparite in mintea si sufletul meu. Brasovul ramane un vis de vara, un oras al retragerii mele din viata activa/agitata ce m-asteapta in campul muncii.

O sambata reusita, insa un singur regret am: de aceasta data nu am fost in formatiune completa. Toate aceste locuri minunate ar fi avut cu totul alt farmec …