Manastirea Sinaia

Manastirea Sinaia, supranumita si catedrala Bucegilor, este prima constructie din aria actualei statiuni, fiind ctitorita la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre Spatarul Mihail Cantacuzino, dupa intoarcerea de la muntele Sinai. De aici i s-a tras si numele de Manastirea Sinaia, nume preluat apoi de localitate.
Biserica veche[1690-1695], cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este construita in stilul specific epocii in Tara Romaneasca, stilul brancovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina – absidele in contur rectangular, este putin obisnuita in epoca. Portalul intrarii in pronaos este sculptat in piatra, avand reprezentati pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine in maini tablele legii cu cele 10 porunci, iar Aaron, toiagul infrunzit. La mijlocul portalului se gaseste stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce tine in gheare semnele imperiale ale puterii : crucea si sceptrul.

Pictura din pridvor si pronaos este in cea mai mare parte cea originala, realizata de Parvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului este pictata cu scene din viata Sfintei Ecaterina(ocrotitoarea Manastirii de la Muntele Sinai), a Sfantului Gheorghe(protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sfantului Dumitru (protectorul Tarii Romanesti). Tabloul votiv il reprezinta pe fondatorul manastirii, Mihail Cantacuzino,  inconjurat de 18 copii (dintre care 12 adoptati), de prima sotie (Maria) si cea de-a doua(Teodora), precum si de alti membri ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind fratele ctitorului, stolnicul Constantin Cantacuzino.
De retinut ca Mihail Cantacuzino este primul care a construit un spital in Tara Romaneasca – spitalul Coltea (Bucuresti), in incinta manastirii Coltea, zidita tot de el. Dintre ctitoriile lui Mihail mai amintesc de Biserica Fundenii Doamnei din Bucuresti, Schitul Titireciu din Oltenia si o biserica la Ramnicu Sarat.

Biserica noua, cu hramul “Sfanta Treime”, a fost construita de staretul Ioasaf, si finalizata de staretul Paisie, in 1842-1846, din fondurile manastirii.
Numarul calugarilor crescuse de la 12 in 1690, la 100, in 1842. A fost reconstruita intre anii 1897-1903, ajungand la forma care se pastreaza si astazi. Pictura a fost realizata de Aage Exner, un pictor danez. Mobilierul a fost realizat in Bucuresti, in lemn de paltin aurit (naos) si stejar (pronaos).
Candelabrele au fost realizate la Viena, aceasta fiind prima biserica electrificata din tara noastra (1903). In aceasta biserica au fost botezati printii si printesele Romaniei. Cu ocazia botezului printului Nicolae, fiul Regelui Ferdinand, nasul- Tarul Nicolae al II-lea a daruit Manastirii Sinaia cele doua icoane din pronaos, Sf. Nicolae si Sf. Serghie.

Muzeul manastirii Sinaia, construit in anul 1895 cu ocazia bicentenarului manastirii, este primul muzeu religios din tara si adaposteste obiecte de cult de o valoare inestimabila, prima Biblie tradusa si tiparita in romana la Bucuresti (prin bunavointa domnitorului Serban Cantacuzino, in 1688) precum si o superba colectie de icoane. De asemenea, in biserica se mai gaseste epitaful executat de Ana Roth, o piesa lucrata cu acul si cu fir de aur si matase colorata pe panza de bumbac intre ani 1897-1900. Piesa de valoare mondiala este inregistrata in catalogul UNESCO.
In curtea vechi manastiri se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al Romaniei in perioada Primului Razboi Mondial, si care a avut un rol important in realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament sa fie ingropat la Sinaia.

Mai multe informatii pe www.ManastireaSinaia.ro

Albumul foto aici.

Casa memoriala George Enescu

In cartierul Cumpatu, singurul cartier al orasului Sinaia asezat pe malul drept al raului Prahova, pe strada care-i poarta numele, se afla casa memoriala George Enescu.

Legatura dintre George Enescu, cel care prin cele doua “Rapsodii Romane” a reusit sa faca cunoscuta noua muzica romaneasca in intreaga lume si orasul Sinaia, nu a fost intamplatoare. El s-a bucurat de sprijinului Reginei Elisabeta, o mare iubitoare de arta, care, recunoscand talentul tanarului Enescu, i-a oferit o camera intr-un colt linistit al Castelului Peles, unde sa poata studia. Castelul devine astfel pentru Enescu rampa de lansare in lumea muzicala. Au urmat lungi turnee peste hotare, dar dragostea pentru peisajul din Sinaia, l-a determinat ca din banii castigati in primul sau turneu in America sa-si construiasca aici – intre anii 1923 si 1926 cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu – o vila, pe care a numit-o Vila Luminis.

Realizata intr-un stil autentic romanesc, si integrata armonios in ambianta inspiratoare a muntilor Bucegi, vila “Luminis” avea sa fie atat un loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei enesciene, cat si un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, intre 1926 si 1946. Intreaga vila este mobilata si aranjata cu rafinament si imaginatie, reunindu-se in mod armonios si original, elementele ornamentale si de mobilier in stilurile romanesti si orientale.

La Sinaia s-a plamadit si “Concertul pentru pian, vioara, viola si violoncel nr. 1 in Re Major, opus 16″, dar, inainte de toate trebuie mentionata opera sa “Oedip” compusa in mare parte la vila “Luminis”, unde in 1927 a fost orchestrat un intreg tablou din actul al doilea. Despre aceasta opera, Enescu avea sa spuna: ” ceea ce pot afirma cu certitudine este ca, dintre toate, imi este cea mai draga, in primul rand pentru ca m-a costat luni de munca, si ani de neliniste. Apoi pentru ca am pus in ea tot ce simteam, ce gandeam, in asa fel incat ma contopeam cu ecoul meu.” Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936. Bustul din marmura al lui George Enescu aflat la intrarea in vila, este realizat de lon Iriminescu, sculptor moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru.

Trecand de sufrageria generoasa, ajungem in dormitorul Marucai, sotia lui George Enescu. Printesa Maria Cantacuzino, nascuta Maria Rosetti in 1879 la Targu Ocna, era fiica unui nobil mosier bogat din Moldova. Prin casatorie, a intrat intr-una dintre cele mai bogate familii din Romania. Primul sau sot, Mihai, era fiul cel mare al Printului Gheorghe Cantacuzino, insa casatoria lor n-a fost una reusita, astfel incat au continuat sa traiasca separat pana la moartea lui Mihai intr-un tragic accident de automobil.
Maruca l-a cunoscut pentru prima data pe Enescu la Sinaia, in 1907, si tanarul muzician a facut inca de pe atunci o mare pasiune pentru ea. Era o femeie fascinanta, combinand o neobisnuita vivacitate a spiritului cu o mare frumusete.  Dand dovada de o natura excentrica si de un temperament dinamic, a exercitat o influenta puternic datatoare de viata, dar cateodata si distructiva, asupra viitorului sau sot, care a numit-o toata viata “la princesse aimee” (= printesa iubita). S-au casatorit la 4 decembrie 1937 in Bucuresti.
Decorarea acestei camere demonstreaza acelasi gust pentru armonie, intalnit si in salon sau sufragerie.  Stilul Biedermeier transilvan este reprezentat prin doua scrinuri, un dulap, doua scaune si doua fotolii, toate din lemn furniruit cu nuc. Incalzirea era asigurata de o soba din teracota, care comunica prin perete si cu sala de baie alaturata, o solutie des intalnita in vechile gospodarii taranesti.

Apoi s-ajunge printr-un coridor in dormitorul lui Enescu, mult mai modest, sugerand ca “Simplitatea in viata este adevarata libertate”. Un dulap Biedermeier din lemn, furniruit cu nuc, un fotoliu din stejar cu spatarul sculptat, un scaun din stejar tapisat cu piele neagra, un pat ingust si un cufar din lemn datat din 17 iulie 1719, sunt singurele piese de mobilier din aceasta incapere slab iluminata, ce aminteste de chilia unui calugar.

Despartirea de tara a lui Enescu s-a produs in anul 1946, in luna septembrie, dupa ce a facut o ultima vizita in Moldova, la Liveni, la mormantul mamei sale, dupa care a marturisit, impacat intr-un fel cu soarta: “de aici plec odihnit, din seva pamantului meu, si numai asta imi da curaj sa ma pot dezlipi de tara, pentru un timp mai lung.” Din pacate, intoarcerea sa la Sinaia, la vila “Luminis” care a constituit o marturie fericita a vietii marelui muzician roman, nu avea sa se mai petreaca niciodata.

Vedeti aici albumul foto complet.

Colt de Rai

Biserica “Izvorul Tamaduirii” din satul Rosu, comuna Chiajna, e practic la doi pasi de Bucuresti. Ca sa ajungem la ea, ne-am complicat putin, totusi. A fost prima data cand ajungeam in comuna Chiajna si nu stiam concret pe unde e legatura cu Bucurestiul.

Asa ca am iesit pe A1 spre Pitesti si apoi imediat pe centura, pe langa METRO. Victoriosi am dat de indicatorul spre Chiajna. Satele din comuna sunt delimitate cu multa subtilitate, asa ca mare atentie cand vedeti placuta cu sat Rosu. Cel mai bine este sa intrebati la fata locului unde se afla biserica si veti primi indicatii utile. La intoarcere am descoperit varianta care da direct in oras, in apropierea lacului Morii, apoi calea Giulesti.

Cu toate ca este doar o biserica, are o curte foarte mare, superb amenajata, ceva aparte de tot ce am vazut la manastiri. Si dotarile sunt speciale : portile se deschid cu telecomanda, iar cele 5 clopote de deasupra intrarii sunt actionate electronic (primele de acest fel din Romania si sunt aduse din Grecia).

Am avut de-a face cu un labirint cu surprize.  La fiecare pas descopeream un aranjament floral, o masa cu bancute sau gradini cu pasari deosebite. Sa va arat cateva exemple :

Parintele Ion Ciuca spune : „Când am venit preot aici, în 1995, biserica nu se afla într-o stare prea bună, iar terenul de lângă biserică era un maidan pe care copiii jucau fotbal. Cu ajutorul enoriaşilor, în primul an am mărit şi am renovat biserica. Apoi, povesteşte părintele Ciucă, încet, încet, am amenajat curtea, am construit altă clopotniţă, un altar de vară, o cantină socială…”.

Si a iesit o minunatie, o gradina zoologica in miniatura. Bibilici, fazani, pauni, papagali, rate mandarine, lebede albe si negre, carasi aurii chinezesti, testoase de apa sunt doar cateva dintre vietatile care salasluiesc in curtea bisericii.
Totul a inceput cu cateva gaini de rasa si multa pasiune : „Din dragoste de animale. Părinţii mei au fost oameni săraci, dar foarte gospodari, aveam curtea plină de păsări şi animale. Când am amenajat grădina, am cumpărat câteva păsări, pe urmă am adus peşti, ţestoase. Pentru exemplare mai deosebite am fost până în Ungaria. Am adus de curând lebede negre şi albe, sunt tare frumoase.”

Fiecare coltisor este aranjat cu foarte mult bun gust, nimic nu este strident. Din loc in loc, gradina te imbie cu parfumul prunelor sau caiselor coapte. Cum comuna nu are un parc sau o gradina botanica, parintele Ciuca a amenajat în grădina din curtea bisericii un spatiu, cu o bolta superba de trandafiri, pentru ca proaspetii casatoriti sa poata face fotografii memorabile. Si apropo de asta, la biserica din Rosu iti poti face si nunta, si cununia civila. Primarul comunei vine la biserica pentru a oficia casatoria. Altarul de vara, deosebit de frumos, este folosit nu numai pentru nunti, ci si pentru slujba de Inviere sau pentru slujba hramului, cand participa cel putin 15 preoti si biserica devine neincapatoare.

 Deasemenea, la ocazii speciale, cantina din curtea bisericii este la indemana. In zilele de sarbatoare, parohia ofera mancare calda sau pachete tuturor celor care vin la biserica. Tot aici se fac pomenirile pentru morti, dar si nunti si botezuri.

„Sumele pe care le plătesc cei ce folosesc sala de mese sunt modice. Pentru parastase se plăteşte mai puţin, pentru nunţi şi botezuri, care-s slujbe de bucurie, mai mult. Cu banii ăştia cumpărăm alimente. Bucătărese n-avem, nu ne permitem să angajăm una. Vin femeile din sat şi ne-ajută, dar e destul de greu. Românii n-au încă noţiunea voluntariatului…” , declara mahnit preotul Ciuca.

Cu toate acestea, dansul a muncit mult pentru a crea acest colt de rai, aducand pietre deosebite din Bulgaria pentru decoruri de vis. Oamenii din sat il apreciaza si respecta, in timp ce discutam in fata bisericii, trecatorii il salutau si primeau binecuvantare. Insa incet incet, localnicii incep sa creada ca toate aceste lucrari minunate li se cuvin si isi vor pierde din farmec. A fost o excursie separata de realitatea cotidiana, foarte relaxanta pe care mi-as dori sa o repet.

Albumul foto complet este aici, cu poze inclusiv din interiorul bisericii.