Targ de paine

In week-end-ul 26-27 septembrie, in Parcul National din sectorul 2, mai exact in Centrul Cultural Mihai Eminescu, a avut loc Targul National al  Painii.

Principala atractie a fost demonstratia facuta de cativa brutari din Slatina si din Hunedoara care au framantat aluatul si apoi l-au pus la copt in fata bucurestenilor. „Am adus cu noi cateva «ţesturi». Expozitia noastra se numeste Drumul Painii si dorim sa prezentam astfel toate obiceiurile Olteniei“, a spus Rada Ilie, etnograf din Slatina.
Dupa cercetari pe dexonline.ro descopar intradevar ca ţest presupune un obiect de pamant sau de fonta de forma unui clopot, cu care se acopera painea, malaiul etc. puse la copt pe vatra incinsa.

Toate aceste painici, alaturi de colaci de diferite forme, struguri, mere si altele erau asezate pe o masa lunga, despartita de public prin niste garduri. Cam deplasat momentul si m-a dezamagit, dar ulterior i-am inteles.

Continuand plimbarea strecurata prin multimea agitata, am incercat sa ma apropii cat mai mult de tarabele unde se vindeau paine, cozonaci si alte produse de patiserie, facute live si ecologic.

Ar fi trebuit sa fie o demonstratie de forta a bucatareselor traditionale, dar mai mult succes a avut Fornetti. Asta m-a surprins. La un targ national de paine, oamenii vin sa manance produse unguresti, “foarte sanatoase”. Probabil ca preturile stateau in defavoarea celor romanesti.

Cozi mari la clatite, colac secuiesc si isterie generala pt portiile de sarmale (10 ron fiecare). Si mie imi plac sarmalele, iar, cand le vine sezonul, as  manca in fiecare saptamana. Insa, sarmalele facute de o persoana total straina, fara ca eu sa vad intreg procesorul,  si vandute in strada/parc, nu prezinta garantie, pt mine. Poate sunt usor paranoica, dar imaginatia mi-e bogata cand vine vorba de bucatarii care nu gatesc pt propriul stomac.

In rest, am mai vazut mancandu-se mici si pastrama si cativa cumparau turta dulce si miere.

Din loc in loc, am vazut si cateva tarabe cu ceramica si papusi traditionale, nu foarte generoase. Oricum atentia populatiei prezente in parc era indreptata mai mult spre ceea ce este ieftin, cald si comestibil.

Multi au apreciat initiativa primariei sectorului 2 si au considerat acest targ a fi o reala oportunitate de a-si face cunoscute produsele. Spun asta pt ca am vazut zona unde s-a prezentat Farmacia Naturii, in special cu pernutele terapeutice.
” Farmacia Naturii este o firma cunoscuta in tara prin calitatea produselor sale, dar mai ales prin calitatea consultantei in domeniul fitoterapiei romanesti. Firma detine un brevet de inventie “Perna terapeutica din plante medicinale”, este agrementata si deruleaza proiecte de cercetare atat din fonduri proprii cat si europene. “

Profitabil pt unii, tentant si greu la stomac pt altii, targul de paine s-a incheiat dupa doua zile de fum, muzica populara si aglomeratie specifica.

Restul pozelor sunt aici.

RTD7 : Valea Ariesului – Apuseni

Dupa scurta vizita din Cluj, am coborat spre Turda cu intentia de a patrunde in Apuseni pt popas si cazare. Vedeti harta aici. Directia este spre Campeni, ca sa va puteti orienta dupa indicatoare. Drumul e bun, nu bombardat. Singura problema este ca de-a lungul lui sunt localitati micute, imprastiate mai mult in susul soselei, cu 5-6km intre ele si pensiuni ioc. De abia in Salciua am gasit Poarta Zmeilor, care mai avea 2 camere libere. Salciua este una din localitatile tipice motesti, cu traditii si port bine pastrate, fiind una din cele mai vechi asezari ale Apusenilor, aici intalnindu-se case avand acoperisul in pante pronuntate. Satul este cunoscut si pentru targurile sale de animale, la 8 mai in sat avand  loc Targul Oilor. In apropiere peisajul este dominat de abruptul spectaculos al Bedeleului, ce se ridica  cu 800 m deasupra  depresiunii.

“Fiind situată în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului, în comuna Sălciua la 75 km de municipiul Cluj Napoca, într-o zonă montană liniştită uşor accesibilă înconjurată de peisaje de basm şi legendă, cu multe obiective turistice pensiunea POARTA ZMEILOR vă oferă un sejur la munte de care vă veţi aminti cu drag multă vreme şi unde veţi dori să reveniţi.”

La aceasta pensiune am gasit cazati doi olandezi si un grup de copii, pana in 15 ani, din Bucuresti, care au fost trimisi aici in tabara. Micul dejun a fost o reala aventura si o proba dificila pt insotitori. Spun asta pt ca o micuta domnisoara a inceput sa planga si sa suspine pt ca vrea acasa. Urcusul pe munte nu i se mai parea distractiv si era vizibil obosita. Deh! sa cresti doar cu PC si papusi…

Intr-o ora de sondat curtea pensiunii si de rasfat sub razele diminetii, am cercetat harta masivului Bedeleu, zona in care ne aflam, si ne-am pregatit pt plecare. Vedeti aici mai multe poze de la pensiune.

Rau Aries izvoraste din muntii Bihorului, care fac parte din muntii Apuseni. Are o lungime de apoximativ 164 km. Se varsa in Mures, in aval de Ludus. Curge prin judetele Alba si judetul Cluj. Orasele Turda, Campia Turzii si Baia de Aries se afla pe raul Aries.
Teritoriul strabatut de raul Aries se numeste si Tara Motilor, o regiune rustica pitoreasca. Bazinul raului cuprinde o regiune miniera foarte importanta (Rosia Montana, Baia de Aries, Bucium), bogata in aur, argint etc.

De la obarsie, aflata sub varful Curcubata Mare (1849 m), Ariesul strabate mai intai Muntii Bihorului, de unde isi trage de altfel izvoarele, apoi desparte Muntele Mare, pe care il lasa in stanga, de Muntii Metaliferi din dreapta, iar in continuare reteaza capatul nordic al Muntilor Trascau, dupa care obosit parca de multele batalii date cu atatea roci dure pe care le roade cu rabdare de milioane de ani, in lungul sau drum prin Tara de Piatra, isi domoleste apele in larga depresiune a Turzii.

Noi am urcat putin inspre pestera  Huda lui Papara(6km) in speranta de a intalni ceva peisaje specifice. Si mare ne-a fost surpriza.

Vai larg deschise, flori de toate culorile, soare, liniste si curatenie. Da oameni buni, curatenie. N-am gasit urma de pet, doar natura generoasa. Poate ca au de-a face cu asta membrii fundatiei ecoturistice Potaissa.

“Fundatia de Ecologie si Turism Potaissa este organizatie neguvernamentala infiintata in anul 1998, la initiativa unui grup de tineri turdeni.
Misiunea organizatiei este de a contribui la educarea tinerilor din Turda si imprejurimi, in spiritul respectului pentru om si natura prin implicarea in diferite activitati specifice, pentru dezvoltarea durabila a microregiunii Turda.”

Sa verificati pe site-ul lor sectiunea de foto si video. Au o colectie tare draguta.

Cititi mai in detaliu despre celelalte obiective importante ale zonei.

O harta amanuntita a muntilor Apuseni gasiti aici si restul pozelor facute in zona aici.

Inainte de a ajunge in Campeni, am facut o oprire si la manastirea Lupsa.

Manastirea Lupsa este una din cele mai vechi asezari monahale de pe Valea Ariesului. Fiind intemeiata de calugarii ce sihastreau in Tara Motilor, a avut de la inceput un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere. Calugarii duceau viata isihasta in post si rugaciune si tineau stransa legatura cu Manastirea Peri din nordul Maramuresului si cu manastirile din Moldova, de unde aduceau carti de slujba.

Actuala biserica de lemn a Sihastriei Lupsa dateaza din anul 1421. Ctitor este cunoscut boierul Stanislav, din familia cneazului Candea de Lupsa.

Pe la mijlocul secolului XVIII, manastirea avea doar cativa calugari in frunte cu egumenul Procopie. Viata monahala sustinuta de calugari a durat pana in 1820, cand din cauza presiunilor antiortodoxe manastirea a fost desfiintata iar calugarii au fost alungati de autoritatile habsburgice.

Biserica a fost folosita de greco-catolici pana in 1948, cand a revenit la biserica ortodoxa. Din 1948 pana in 1992, a fost locas de cult si a apartinut de parohia ortodoxa. In 1992 la solicitarea credinciosilor, Episcopul Andrei al Alba Iuliei a reinfiintat asezamantul manastiresc cu obste de calugari.
Biserica manastirii cu hramul “Sfantul Mare Ierarh Nicolae”, construita din lemn de stejar , este considerata cea mai veche biserica de lemn din Transilvania. Are forma de nava si la inceput a avut numai altar si naos, iar in anul 1810 i s-a adaugat pronaosul si turla clopotnita.

Dupa 1993 biserica a fost renovata fiind tencuita in interior si pictata. Alaturi de biserica s-a construit o cladire pentru staretie, chilii, trapeza si bucatarie.

Am trait pana acum cu impresia ca sunt atenta la detalii, dar am primit o mustrare consistenta. Cautand pe internet mai multe informatii despre aceasta manastire, ajung la controversa svasticii picate intr-o fresca, reprezentand Judecata de Apoi. Cum de mi-o fi scapat ?!
De obicei, in Judecata de Apoi erau reprezentati turcii si toti paganii, insa artistul Nicolae Sava, care a picat Manastirea Lupsa in 1997, crede ca Stalin si Hitler sunt reprezentanti ai raului si i-a pus in Iad. Arhiepiscopului ortodox de Alba Iulia, Andrei Andreicut, nu ii surade aceasta idee si sustine ca va consulta o echipa de specialisti, dupa care va decide daca pictura va fi acoperita, informeaza Adevarul.

Cealalta iesire din curtea manastirii te lasa in fata pensiunii Casa Apuseana.

” Valea Ariesului, acest paradis romanesc creat de natura in piatra, unic in lume prin peisaje uimitoare este locul unde s-a construit Pensiunea Casa Apuseana. Pensiune in Apuseni, Casa Apuseana este situata in comuna Lupsa, langa Manastirea Lupsa si ofera multiple posibilitati de cazare in Apuseni, odihna si relaxare. “

Trebuie sa recunosc faptul ca arata foarte bine si, daca timpul era de partea noastra, am fi ramas o noapte aici. Insa eram asteptati de alte sute de kilometri, pt a ajunge in Deva si Hunedoara.

Albumul foto de la manastirea Lupsa.

Tineti aproape.

RTD7 : Bistrita – Cluj

In a cincea zi de calatorit ne asteptau multi kilometri. Ne-am pregatit sufleteste si am “imbarcat” toate bagajele ce pareau ca nu scad in volum pe masura ce trec zilele.

Paraseam calmul din Vatra Dornei pentru a infrunta lucrarile de pe E58(DN17), ce face legatura intre Moldova si Transilvania. Harta traseului se ascunde aici. Asta ne-a intarziat enorm, mai ales pt ca si in Dej se lucra la nu stiu ce si a trebuit sa ocolim orasul pe un fel de strada ce parea ca are o singura banda.

Caldura era mare, stationam cate 5-10 minute pana sa mai treaca niste tiruri. Credeam ca-mi dau duhul pe dragele meleaguri ale tarii. De aceea va recomand  sa consultati lucrarile in curs de desfasurare cand planuiti o tura prin tara, oricat ar dura ea. Informatii gasiti pe diverse forum-uri, cluburi auto si aici sau aici.

Am oprit putin in orasul Bistrita dupa 81km.

Prima colonizare a zonei de catre sasi a avut loc in anul 1206, cand a fost intemeiata localitatea Nösen, regiunea din jur fiind denumita Nösnerland.
Localitatea a fost atestata documentar din anul 1241, primind drepturi orasenesti de la 1353. A fost un important centru comercial medieval, fiind una din cele 7 cetati ale Transilvaniei (Siebenbürgen).
Dupa 1944 populatia germana (saseasca) a orasului a fost deportata in Rusia. De acolo sasii au preferat sa emigreze in Germania sau in Austria. Putini s-au intors pe meleagurile natale. Dintre cei intorsi, cei mai multi au emigrat dupa anul 1989.

Dupa ce am parcat masina la umbra castanilor batrani, ne-am gandit sa intrebam un localnic despre ce am putea vedea rapid prin oras. Ne-a indicat centrul istoric – zona pietonala, muzeul si parcul. Zis si facut.

Centrul istoric este intradevar zona pietonala si arata foarte bine. Nu stiu cum se face ca toate orasele de provincie au stiut si putut sa-si pastreze respectul pt istorie/cultura/oameni si Bucurestiul e intr-un santier continuu.

Biserica Evanghelica, aflata in centrul orasului Bistrita, este un monument de arhitectura reprezentativ pentru tranzitia de la stilul gotic la cel al Renasterii in Transilvania. Sub zidurile actualei biserici se afla fundatiile lacasului de cult ridicat de primii colonisti sasi.
In biserica si in cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare si capele amintite in documentele vremii. Un exemplu in acest sens este un altar inchinat apostolilor Petru si Pavel ce a fost ridicat in biserica la 1499.
In urma incendiului din 1857, cand este distrus acoperisul si ceasul turnului, va fi refacut ultimul etaj al acestuia in stilul neogotic. Ultima renovare a monumentului s-a realizat in 1926 dupa planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig. Atunci a fost zugravit in culoarea actuala interiorul si a fost introdusa lumina electrica.
Pe data de 11 iunie 2008 a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii. Ceasul din turn era oprit la ora 18:05, dar mecanismul ceasului fusese scos datorita renovarii turnului. Din cauza schelelor din lemn de brad in care era imbracat turnul, focul s-a extins rapid. Proiectul includea lemn ignifugat, insa la licitatie primaria a renuntat la aceasta solutie din cauza costurilor ‘prea mari’. In mai putin de o jumatate de ora acoperisul turnului, precum si acoperisurile a trei dintre turnurile mici care reprezentau dreptul de judecata al orasului medieval s-au prabusit. Pagubele au fost estimate de evaluatori la peste un milion de euro. In prezent, turnul bisericii se afla in cadrul unui proiect de reabilitare si renovare, accesul in turn fiind interzis.

In rest oameni linistiti, calmi, care mergeau pe trotuar dand de inteles ca stiu exact unde merg si ce au de facut. Cativa copilasi pe bicicleta si muzica subtila de la terase umpleau fundalul sonor.

Trecand de Centrul Cultural Municipal, am patruns in parcul catre care am fost indreptati de domnul mentionat mai sus. Era aproape pustiu, doar cateva mamici si copiii lor in carucioare se plimbau agale.

Va mai insir ce mai e de vazut in Bistrita si noi n-am apucat, din criza de timp : cetatea Bistritei din secolul XIII, Sugalete – complex de 13 cladiri din secolele XV-XVI – cele mai tipice constructii renascentiste din Transilvania, casa argintarului – monument de arhitectura de la inceputul secolului al XVI-lea – fosta locuinta a unui mare mester bijutier si multe altele. Mai aveti o lista si aici.

Restul pozelor facute in Bistrita sunt aici.

Dupa lupte seculare care au durat cateva ore, cu trecerea, de care v-am povestit, prin Dej, am ajuns in capitala istorica a Transilvaniei : Cluj.
Prima atestare documentara a unei asezari pe teritoriul de astazi al Clujului a fost facuta de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a mentionat aici una dintre cele mai insemnate localitati din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintai atestare a Napocii romane dateaza din perioada imediat urmatoare razboaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108, si consta dintr-o borna militara, descoperita la Aiton, rezultata de la constructia unui drum strategic imperial.
Cetatea Clujului si-a castigat pana in secolul al XV-lea recunoasterea europeana. Arhitectura specifica europeana, stilul gotic tarziu se regaseau in Biserica Romano-Catolica „Sfantul Mihail”, dar si in multe case particulare.
Pentru a evita aglomeratia din oras, si credeti-ma ca se apropia in mod alarmant de Bucuresti, am evadat putin in bine-cunoscuta si fascinanta gradina botanica a orasului.
Gradina Botanica a Universitatii Babes Bolyai din Cluj-Napoca a fost infiintata in anul 1920 de catre prof. Alexandru Boza.
Gradina ocupa o suprafata de 14 ha de un teren accidentat si variat, care se preteaza cu succes la cultivarea unor colectii de plante extrem de diversificate, provenite de pe toate meridianele Terrei, colectii care insumeaza aproximativ 10.000 de taxoni. Spatiul este impartit in mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic si medicinal, fiecare cu specificul sau. Flora si vegetatia tarii noastre este bine reprezentata prin vegetatia Campiei Transilvaniei, a Muntilor Carpati, a Banatului si a Olteniei, a dunelor maritime, etc.

Cateva dintre punctele de atractie:

• Sectorul ornamental-aici sunt cultivate zeci de specii cu sute de soiuri de plante lemnoase si ierboase care incanta ochiul vizitatorilor de la topirea zapezii pana la primele ingheturi ale toamnei
• Gradina Japoneza-flora asiatica se intinde in jurul minunatei gradini japoneze, amenajate in stilul traditional intermediar gyo-no-niwa, cu numeroase elemente de arhitectura peisajera specifice.
• Complexul de sere- este alcatuit din sase sere in care sunt cultivate plante ecuatoriale, tropicale si subtropicale, cum sunt: celebrul nufar de pe Amazoane, impozantii palmieri, plante australiene si mediteraneene, plante suculente, orhidee si ferigi tropicale.
• Sectorul sistematic- unul dintre cele mai importante sectoare ale gradinii botanice, constituie o carte vie de botanica, in care speciile sunt grupate pe familii, iar acestea in ordine si clase, dispuse in ordine filogenetica.

In incinta gradinii botanice este situat Institutul botanic reprezentat de colectivul de botanica al facultatii de Biologie si Geologie. Tot aici se afla Muzeul botanic cu 6.900 de piese divers colorate si Herbarul Universitatii care adaposteste 635.000 coli de herbar cu plante provenite din toate regiunile globului.

Albumul foto complet aici.