RTD7 : Valea Ariesului – Apuseni

Dupa scurta vizita din Cluj, am coborat spre Turda cu intentia de a patrunde in Apuseni pt popas si cazare. Vedeti harta aici. Directia este spre Campeni, ca sa va puteti orienta dupa indicatoare. Drumul e bun, nu bombardat. Singura problema este ca de-a lungul lui sunt localitati micute, imprastiate mai mult in susul soselei, cu 5-6km intre ele si pensiuni ioc. De abia in Salciua am gasit Poarta Zmeilor, care mai avea 2 camere libere. Salciua este una din localitatile tipice motesti, cu traditii si port bine pastrate, fiind una din cele mai vechi asezari ale Apusenilor, aici intalnindu-se case avand acoperisul in pante pronuntate. Satul este cunoscut si pentru targurile sale de animale, la 8 mai in sat avand  loc Targul Oilor. In apropiere peisajul este dominat de abruptul spectaculos al Bedeleului, ce se ridica  cu 800 m deasupra  depresiunii.

“Fiind situată în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului, în comuna Sălciua la 75 km de municipiul Cluj Napoca, într-o zonă montană liniştită uşor accesibilă înconjurată de peisaje de basm şi legendă, cu multe obiective turistice pensiunea POARTA ZMEILOR vă oferă un sejur la munte de care vă veţi aminti cu drag multă vreme şi unde veţi dori să reveniţi.”

La aceasta pensiune am gasit cazati doi olandezi si un grup de copii, pana in 15 ani, din Bucuresti, care au fost trimisi aici in tabara. Micul dejun a fost o reala aventura si o proba dificila pt insotitori. Spun asta pt ca o micuta domnisoara a inceput sa planga si sa suspine pt ca vrea acasa. Urcusul pe munte nu i se mai parea distractiv si era vizibil obosita. Deh! sa cresti doar cu PC si papusi…

Intr-o ora de sondat curtea pensiunii si de rasfat sub razele diminetii, am cercetat harta masivului Bedeleu, zona in care ne aflam, si ne-am pregatit pt plecare. Vedeti aici mai multe poze de la pensiune.

Rau Aries izvoraste din muntii Bihorului, care fac parte din muntii Apuseni. Are o lungime de apoximativ 164 km. Se varsa in Mures, in aval de Ludus. Curge prin judetele Alba si judetul Cluj. Orasele Turda, Campia Turzii si Baia de Aries se afla pe raul Aries.
Teritoriul strabatut de raul Aries se numeste si Tara Motilor, o regiune rustica pitoreasca. Bazinul raului cuprinde o regiune miniera foarte importanta (Rosia Montana, Baia de Aries, Bucium), bogata in aur, argint etc.

De la obarsie, aflata sub varful Curcubata Mare (1849 m), Ariesul strabate mai intai Muntii Bihorului, de unde isi trage de altfel izvoarele, apoi desparte Muntele Mare, pe care il lasa in stanga, de Muntii Metaliferi din dreapta, iar in continuare reteaza capatul nordic al Muntilor Trascau, dupa care obosit parca de multele batalii date cu atatea roci dure pe care le roade cu rabdare de milioane de ani, in lungul sau drum prin Tara de Piatra, isi domoleste apele in larga depresiune a Turzii.

Noi am urcat putin inspre pestera  Huda lui Papara(6km) in speranta de a intalni ceva peisaje specifice. Si mare ne-a fost surpriza.

Vai larg deschise, flori de toate culorile, soare, liniste si curatenie. Da oameni buni, curatenie. N-am gasit urma de pet, doar natura generoasa. Poate ca au de-a face cu asta membrii fundatiei ecoturistice Potaissa.

“Fundatia de Ecologie si Turism Potaissa este organizatie neguvernamentala infiintata in anul 1998, la initiativa unui grup de tineri turdeni.
Misiunea organizatiei este de a contribui la educarea tinerilor din Turda si imprejurimi, in spiritul respectului pentru om si natura prin implicarea in diferite activitati specifice, pentru dezvoltarea durabila a microregiunii Turda.”

Sa verificati pe site-ul lor sectiunea de foto si video. Au o colectie tare draguta.

Cititi mai in detaliu despre celelalte obiective importante ale zonei.

O harta amanuntita a muntilor Apuseni gasiti aici si restul pozelor facute in zona aici.

Inainte de a ajunge in Campeni, am facut o oprire si la manastirea Lupsa.

Manastirea Lupsa este una din cele mai vechi asezari monahale de pe Valea Ariesului. Fiind intemeiata de calugarii ce sihastreau in Tara Motilor, a avut de la inceput un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere. Calugarii duceau viata isihasta in post si rugaciune si tineau stransa legatura cu Manastirea Peri din nordul Maramuresului si cu manastirile din Moldova, de unde aduceau carti de slujba.

Actuala biserica de lemn a Sihastriei Lupsa dateaza din anul 1421. Ctitor este cunoscut boierul Stanislav, din familia cneazului Candea de Lupsa.

Pe la mijlocul secolului XVIII, manastirea avea doar cativa calugari in frunte cu egumenul Procopie. Viata monahala sustinuta de calugari a durat pana in 1820, cand din cauza presiunilor antiortodoxe manastirea a fost desfiintata iar calugarii au fost alungati de autoritatile habsburgice.

Biserica a fost folosita de greco-catolici pana in 1948, cand a revenit la biserica ortodoxa. Din 1948 pana in 1992, a fost locas de cult si a apartinut de parohia ortodoxa. In 1992 la solicitarea credinciosilor, Episcopul Andrei al Alba Iuliei a reinfiintat asezamantul manastiresc cu obste de calugari.
Biserica manastirii cu hramul “Sfantul Mare Ierarh Nicolae”, construita din lemn de stejar , este considerata cea mai veche biserica de lemn din Transilvania. Are forma de nava si la inceput a avut numai altar si naos, iar in anul 1810 i s-a adaugat pronaosul si turla clopotnita.

Dupa 1993 biserica a fost renovata fiind tencuita in interior si pictata. Alaturi de biserica s-a construit o cladire pentru staretie, chilii, trapeza si bucatarie.

Am trait pana acum cu impresia ca sunt atenta la detalii, dar am primit o mustrare consistenta. Cautand pe internet mai multe informatii despre aceasta manastire, ajung la controversa svasticii picate intr-o fresca, reprezentand Judecata de Apoi. Cum de mi-o fi scapat ?!
De obicei, in Judecata de Apoi erau reprezentati turcii si toti paganii, insa artistul Nicolae Sava, care a picat Manastirea Lupsa in 1997, crede ca Stalin si Hitler sunt reprezentanti ai raului si i-a pus in Iad. Arhiepiscopului ortodox de Alba Iulia, Andrei Andreicut, nu ii surade aceasta idee si sustine ca va consulta o echipa de specialisti, dupa care va decide daca pictura va fi acoperita, informeaza Adevarul.

Cealalta iesire din curtea manastirii te lasa in fata pensiunii Casa Apuseana.

” Valea Ariesului, acest paradis romanesc creat de natura in piatra, unic in lume prin peisaje uimitoare este locul unde s-a construit Pensiunea Casa Apuseana. Pensiune in Apuseni, Casa Apuseana este situata in comuna Lupsa, langa Manastirea Lupsa si ofera multiple posibilitati de cazare in Apuseni, odihna si relaxare. “

Trebuie sa recunosc faptul ca arata foarte bine si, daca timpul era de partea noastra, am fi ramas o noapte aici. Insa eram asteptati de alte sute de kilometri, pt a ajunge in Deva si Hunedoara.

Albumul foto de la manastirea Lupsa.

Tineti aproape.

RTD2 : Cheile Bicazului – Lacul Rosu – Barajul Izvorul Muntelui

Si undeva mai jos trece soseaua Peisajul e superb. Cheile Dambovicioarei pot sa se aseze intr-un colt si sa stea rusinate 5 minute. Singura recomandare : nu mergeti in week-end pt ca se aglomereaza ingrozitor si locuri de parcare sunt putine.

Harta detaliata este aici.

La aproximativ 30 km de Piatra Neamt se afla localitatea Bicaz. De aici drumul se bifurca : unul merge la barajul Izvorul Muntelui si celalalt catre lacul Rosu. Cu oricare varianta ati incepe, sa nu ratati pastravaria Cheita [ vedeti poze ]. Aici se poate cumpara pastrav, desigur proaspat, pe alese si, la cerere, esti servit cu el gatit dupa retete specifice.
Parcul National Cheile Bicazului este localizat in Muntii Hasmas, in zona central-nord-estica a Romaniei, pe raza judetelor Neamt si Harghita.
Aria protejata Cheile Bicazului-Hasmas este strabatuta de drumul transcarpatic (DN12C) care leaga localitatea Gheorgheni, situata in Depresiunea Giurgeului (drenata de raul Mures), de Bicaz, oras amplasat pe raul Bistrita. Accesul spre Hasmasul Mare se poate face si de la Balan, situat la Nord de Sandominic, de pe DN12, de unde se poate observa Piatra Singuratica.

Gasiti aici 18 trasee turistice din acest parc, detaliate si cu marcajele aferente. Noi n-am avut nici timp, nici fizic sa incercam vreunul. Si o gustare pt pasionatii de istorie si folclor.

La Cheile Bicazului, cu o lungime de aproximativ 6 km, fiind recunoscute drept cele mai impunatoare din Europa Centrala, vin oameni din toata tara si nu numai. De faptul asta profita comerciantii care au pregatite suveniruri specifice locului, de orice forma/culoare. Un baietel blondut vroia sa ne vanda floare de colt, cu 3 lei firul. Deci gasiti absolut orice.

Drumul catre statiunea Lacul Rosu e in stare buna, cam ingust, dar luand in calcul ce privelisti ti se descopera in fata ochilor, nici nu poti cere mai mult.

Lacul Rosu este un lac de baraj natural, cel mai cunoscut lac de munte de acest fel din Romania si s-a format in luna iulie a anul 1837 ca urmare a unei alunecari de teren. Lacul pastreaza si astazi aspectul unei vai inecate. Aflat la altitudinea de 983 m, are o suprafata de aproximativ 11ha, fiind alimentat de 5 paraie. Cititi mai multe detalii, cat si legenda din spatele acestui lac, aici.

Oameni stand linistiti la picnic versus soferi transpirati cautand cativa metri pt parcare si din loc in loc cate un politist facea semne disperate de inaintare. Tablou mixt si sunete colorate peste tot. Parca se mutase valea Prahovei acolo. Incepusem sa cred ca nu ne-am ales bine perioada pt concediul asta. Incetul cu incetul, facand abstractie de foiala din jur, m-am izolat intr-un balon de admiratie catre lac si am vorbit cu ratele ce stateau cocotate pe cioturile de brad.

Tot aici am gasit “Drumul Molidului”, un circuit care parcurge in parte traseul de odinioara al unei cai ferate inguste. Acest traseu asigura privelistea valorilor naturale si peisagistice din zona, inlesneste circulatia ecologica intre localitati cu vechi legaturi economice si culturale.

Cred ca ati avut placerea sa auziti prin Bucuresti, la metrou sau prin parcuri, formatia de indieni sau amer-indieni sau peruani … inca nu mi-e clara nationalitatea lor.

Se pare ca succesul i-a impins sa se extinda. Am inteles ca au facut spectacol si la Mamaia. Surpriza mi-a fost si mai mare cand i-am intalnit pe platou la lacul Rosu. Aceeasi muzica ambientala, alt decor. Ne-am adunat alaturi de celelalte persoane, i-am ascultat si i-am pozat.

Dar muzica lor intre munti avea cu totul alt farmec decat l-ar avea in traficul din capitala. Parca se nascuse acolo. M-a fermecat. Pentru o clipa am uitat de caldura coplesitoare si de aglomeratia care ma astepta la intoarcere.

Cu mai mult curaj, am pornit, cu gandul si nu numai, spre barajul Izvorul Muntelui.
Lacul de acumulare “Izvorul Muntelui”, cunoscut si sub numele de “lacul Bicaz”, este cel mai mare lac artificial amenajat pe raurile interioare din Romania.

Situat pe cursul superior al raului Bistrita, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume. Din el se alimenteaza centrala hidroelectrica Bicaz-Stejaru, echipata cu sase generatoare.

Recorduri: barajul Izvorul Muntelui, avand inaltimea de 127 m, este cel mai mare baraj de greutate si al treilea dintre cele mai inalte baraje din Romania. Deasemenea este al 9-lea baraj de greutate, ca inaltime, din Europa.

Poate a fost doar o impresie de-a mea, dar barajul si lacul de aici depasesc ceea ce am vazut la Vidraru. N-am avut noroc de lumina buna. Puteti aprecia toate pozele din aceasta excursie aici. Oricum, a fost frumos si n-am sa uit Cheile Bicazului prea curand. N-as fi banuit ca Moldova noastra are asa frumuseti, pe langa manastirile vestite.

Tineti aproape pt ce urmeaza!

Tabara in Sinaia

Printr-un concurs minunat de intamplari, am participat si in vara asta in tabara studenteasca organizata de minister. O saptamana in Sinaia, sfarsitul lui iulie si inceputul unor noi legaturi, toate intr-un cadru montan neasteptat de ofertant.
Cazarea a fost, cu mici exceptii, ireprosabila. Hotel Mara*** a pus la dispozitie camere duble si triple pt cazarea studentilor si acces gratuit la piscina si internet wireless [parter + mezanin], iar in schimbul unor sume rezonabile acces la sala de fitness (10lei/h), tenis de masa (5lei/h), masa de biliard (10lei/h) si sauna. Pentru cele 7 zile am primit o legitimatie individuala cu 280 lei, cu care ar fi trebuit sa ne achitam mesele. Desigur ca am beneficiat de meniuri “speciale” pentru a ne putea incadra in acea suma si servirea a fost personalizata. Hotelul in sine, din cate am inteles, este cautat de oameni important pt conferinte. De asemenea majoritatea nuntilor din zona sunt organizate la restaurantul hotelului. Asa ca, in perioada in care am stat acolo, au fost pregatite aceleasi feluri de mancare, modeste dar consistente. Un pranz complet (supica/ciorbita + felul 2 + desert[ecler/clatite/amandina/inghetata]) nu depasea 20lei de persoana. Singura nemultumire, general resimtita, a fost timpul de asteptare, care s-a intins si pe 90 de minute in unele cazuri. Dar acest timp a fost util socializarii, schimbului de impresii.

In primele zile am explorat statiunea si cred ca Sinaia are cele mai frumoase sensuri giratori. Mai intai am revazut Pelesul, Pelisorul si Manastirea Sinaia, valoroase lectii de istorie, arta si spiritualitate. Apoi, in centrul orasului, am zabovit putin in parcul Dimitrie Ghica. Desi eram in prima jumatate a saptamanii, oameni, de toate varstele, misunau pe acolo fericiti sau trandaveau frumos pe iarba. O atmosfera relaxanta si totusi romaneasca

De la panoul de informare pt turisti ne-am facut poze si le-am trimis pe mail, am aflat programul de vizitare a diverselor case memoriale si muzee, cat si modalitatea de a ajunge in fiecare punct de interes.
In parcul de care v-am spus, Dimitrie Ghica, am atins 3 astfel de puncte. Primul dintre ele a fost Casino-ul [Centrul International de Conferinte]. “Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, de numai un an (1912-1913), pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Casino-ul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la cazinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. În realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirma asemănarea dintre cele două cazinouri. “

Iar la intoarcere am dat nas in nas cu un panou de informare despre Muzeul Rezervatiei Bucegi. Acest muzeu “cuprinde exemplare din flora si fauna Bucegilor, specii rare si ocrotite, specii pe cale de disparitie si chiar disparute, precum si endemisme (specifice doar Bucegilor). Cladirea a fost renovata si repusa in circuitul turistic in anul 1993. La sfarsitul vizitei, orice turist isi poate asterne impresiile intr-un caiet special dedicat acestui lucru.” Dar asa cum ne sade noua de ani buni, acel caiet e prilej de testarea semnaturii sau de a “asterne” cuvinte cat mai inflorite. Pacat. Muzeul, cu toate ca este modest in dimensiune, reuseste o imbinare a ceea ce muzeul Antipa si cel de geologie au restrans de-a lungul anilor.
La iesirea din parc, spre strada Eroilor se afla Cimitirul Eroilor amenajat in cinstea ostasilor cazuti pe aceste meleaguri in Primul Razboi Mondial cat si pentru cei 365 soldati americani morti in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Intr-o alta zi, dupa micul dejun, am pornit spre casa memoriala George Enescu.Din centrul orasului, se merge pe langa hotel Caraiman, pe bvd Carol I, apoi dreapta pe 13 septembrie si s-ajunge in Calea Brasovului unde apare un indicator spre Cumpatu. Urmandu-l, am trecut pe un pod peste raul Prahova si dupa 5-10 minute, in care credeam ca m-am ratacit, am ajuns la casa memoriala. O expeditie reusita din toate punctele de vedere pt ca am putut vizita casa in armonia muzicii lui Enescu si propriul ritm, bucurandu-ma de fiecare coltisor si sunet.

Pt galerie foto completa din Sinaia click aici.

Dupa acest timp de odihna si relaxare a inceput actiunea. Comandamentul taberei, format din doi studenti de la Politehnica – Timisoara, s-a ocupat si de organizarea unor trasee pe munte. Am participat la 2 dintre ele. In ziua de 23 iulie echipa a pornit in jurul orei 10 spre Canionul 7 Scari. Traseul in sine pornea de undeva din Timisu de Jos spre Dambu Morii, iar pana acolo am trait o experienta de neuitat. Neavand transport asigurat, am facut tot felul de artificii : microbuz de la hotel pana la gara, apoi mers cu nasul pana la Predeal si de acolo alt microbuz pt 16km pana la Timisu de Jos. Singura nefericire a acestei zile nu a fost oboseala sau caldura, ci faptul ca am gasit canionul impracticabil [probabil se lucra la scari]. La intoarcere am trecut de Sirul Stancilor si Prapastia Ursului putin transpirati, cu multe calorii arse si un grup mai inchegat. Aruncati un ochi la poze.

A doua zi, considerandu-se ca am avea incalzirea necesara, am parasit hotelul la 7 dimineata cu tinta precisa : Varful Omu. Reteta : microbuz pana la telegondola, urcare pana la cota 1400, telecabina pana la cota 2000 si de acolo “distractie”. Dupa micul popas de la cota 2000 am pornit la picior hraniti, hidratati si nu stiu cat de pregatiti psihic pt ceea ce aveam sa intampinam. Pentru ca m-am tot oprit pt poze, am ramas ultima din sirul de studenti hotarati sa cucereasca platoul. Acest fapt nu mi-a fost de mare ajutor in sustinerea moralului, dar m-am descurcat pana la un punct. Trecand de hotelul Piatra Arsa si apoi prin Jepii Mari am ajuns la Babele, lasand in bataia soarelui peisaje de vis.
“Alaturi de Sfinx se inalta grupul de stanci cunoscute sub numele de “Babele”. Pastrand legatura cu Sfinxul ele au fost supranumite “Altarele ciclopice din Caraiman” fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui Marte, zeu al razboiului si al agriculturii. Despre aparitia lor s-au format legende si teorii. Unii cercetatori apreciaza ca agenti modelatori au fost apa si vantul cu sprijinul inghetului si dezghetului. Se are in vedere si alternanta rocilor, gresii si calcare de pe platou. Insa nu poate fi negata interventia umana la finisarea formelor mai mult sau mai putin regulate. “

Dupa multe poze de grup am avut un ragaz de a ma gandi ce sa fac in continuare. Aud ca traseul in totalitate, cu intoarcere in Busteni, ar mai dura cam 7 ore. Desi cifra 7 mi-e draga, nu-mi place cand e atasata orelor pe care le-as avea de petrecut urcand si coborand pe munte. Eram destul de obosita dupa aproximativ 3 ore. Asa ca mi-am luat ramas bun de la echipa si, impreuna cu alte cateva persoane, m-am intors cu telecabina in Busteni, cu o oarecare parere de rau. Acest regret a fost diminuat, va asigur, dupa ce am urmarit acasa filmarile de pe traseul pe care trebuia sa zburd si eu.

Albumul foto accesibil aici.

O ultima expeditie, neoficiala, a fost pana la stanca Franz Joseph. Desi am pornit in numar de 10, la destinatie am ajuns doar 5. Sa nu va ganditi ca traseul este intr-atat de dificil, doar ca e plin de tentatii. Drumul este pietruit si urca lin pana la cabana Stana Regala. Astfel am ajuns in rezervatia naturala Piatra Arsa si la 10 minute de stanca Franz Joseph, de pe varful careia am fost incantati cu panorama statiunilor Sinaia si Busteni.

Mai multe poze gasiti aici.

Ultima seara de tabara a fost dedicata bancurilor si bunei dispozitii. Desi n-am facut clasicul foc de tabara, atmosfera a fost cat se poate de placuta/calda. In comparatie cu experienta de anul trecut, din Voineasa, aceasta tabara este, din nenumarate motive, una pe care n-am s-o uit vreodata. Multumesc comandamentului si celorlalti studenti pe care i-am intalnit si sper sa pastram legatura, asa cum ne-am promis.