Povesti

…de pe net adunate. Enjoy!

Clasicele perle ale examenului de bacalaureat – editia 2009

*Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.
* Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant “Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: “Da-mparate! “
Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate. Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita “inspre Dunare, o mina.”
*Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
*Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.
*Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul,cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea.

Roman in Romania

N-am crezut niciodata in specificul national, in”sentimentul romanesc al fiintei”, in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit (pe hartie) ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman.
Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian,dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva la “mijloc de rau si bun”, cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva.. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte…
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta “romanismului” in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie.
Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit. Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci dupa o vreme indelungata in tara, e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De catde chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte..Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: “We agree to disagree” (“am cazut de acord ca nu suntem de acord”). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare
te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale..
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi obiectiv asa!
Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti..
Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland.
Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata,(in Romania ) soldatii sunt extrem de chinuiti “in perioada” de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica. Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene.
Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare.
Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase.
Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.
Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Suntem masochisti si ne place !

Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

Coana Mita Biciclista

Maria Mihaescu a fost o excentritate la vremea respectiva, ce va ramane mereu in istorie, ca prima femeie care s-a plimbat pe bicicleta.
Aceasta doamna nu este o fantezie a bucurestenilor si nicio legenda, ci ea chiar a existat.
Maria Mihaescu, pe numele ei adevarat, s-a nascut in 1885, la Ditesti, judetul Prahova. Renumele de “biciclista” si l-a castigat in anul 1898, cand ziaristul George Ranetti, redactor-sef la revista “Furnica”, amorezat de ea, a observat-o intr-una din plimbarile ei cu bicicleta pe Calea Victoriei. Evident, Mita l-a refuzat, iar acest lucru l-a enervat de Ranetti, care a poreclit-o “Mita Biciclista”.
Maria era o femeie frumoasa, nu prea inalta (cam 1.60 m), cu parul blond tuns scurt si cu ochii verzi – albastri. Ea a fost curtata de multi barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau regele Ferdinand.
De asemenea, Coana Mita a fost prima femeie care s-a balacit in mare, imbracata intr-un costum de baie considerat sumar, pentru ca toata lumea, la acea vreme, facea baie in halat.

Aparitia blogului

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand…

peste ani…

n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa … un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si. Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.

Initiere in programare : explicatie efect “looping”

Pentru cei care nu cunosc conceptul de “buclă” va ofer aici explicaţiile clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că “intră în buclă (“looping”).

Directorul unei firme (tine minte: “Directorul” ) îi spune secretarei:
- Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie…
Secretara îşi sună soţul:
- Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp.
Soţul îşi sună amanta:
- Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea…
Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii:
- Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală. Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală.
Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune:
- Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber vom merge la munte împreună.
Bunicul, (care este “Directorul” din debutul aceastei istorioare) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare o sună pe secretară şi îi spune:
- Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei.
Secretara îşi sună soţul:
- Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu…
Soţul îşi sună amanta:
- Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie.
Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală :
Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală.
Copilul îi spune bunicului:
- Bunicule (“Directorul” care-a iscat toata tevatura), săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău dar nu mai pot să-ţi ţin companie.
Bunicul director îşi sună secretara :
- Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine. Ca urmare continuă pregătirile pentru plecarea la congres…

Acum ai înţeles ce înseamnă “bucla”?

Rezolvarea crizei

E august, un mic oras pe malul marii … in plin sezon, ploua torential de cateva zile, orasul arata de parca ar fi parasit.
Toti au datorii si traiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera.
Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.
Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar.
Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci.
Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pt. porci.
Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pana si ea oferea servicii pe datorie!
Prostituata ia bancnota in mână si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dăţi si unde ramasese datoare, si pune bancnota pe masa receptionerului.
In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.

Nimeni nu a castigat ceva,insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor!

Intrebari capcana la o agentie de turism

Urmatoarele intrebari despre Australia provin de la potentiali vizitatori. Au fost postate pe website-ul unei agentii de turism australiene iar raspunsurile sunt cele oferite in realitate de catre oficialii site-ului care au, in mod evident, simtul umorului.

I: Bate vreodata vantul in Australia ? Nu am vazut niciodatala televizor ca ar ploua, deci cum cresc plantele? (intrebare venita de la cineva din UK)
R:Importam toate plantele gata crescute iar dupa aceea doar stam prin preajma privindu-le cum mor.

I: Voi putea vedea canguri pe strada? (intrebare venita din USA)
R: Depinde cat de mult alcool veti bea.

I: As vrea sa merg pe jos de la Perth la Sydney – pot urma sinele de cale ferata? (intrebare venita din Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luati multa apa cu dvs.

I: Este periculos sa umbli prin tufisuri in Australia ? (Suedia)
R: Deci este adevarat ce se spune despre suedezi.

I: Exista ATM-uri in Australia ? Imi puteti trimite o lista a locurilor unde se afla acestea in Brisbane, Cairns , Townsville si Hervey Bay ? ( UK )
R: Cumva ultimul dvs. sclav a murit?

I: Imi puteti da cateva informatii despre cursele de hipopotami in Australia ?( USA )
R: A-fri-ca este continentul acela in forma de triunghi la sud de Europa. AUSTRALIA este insula aceea mare din mijlocul Pacificului care nu are…..sau mai bine nu. Sigur, hipopotamii se intrec in fiecare marti noapte in Kings Cross. Veniti dezbracat.

I: In care directie este nordul in Australia ? (USA)
R: Stati cu fata la Sud apoi rasuciti-va cu 180 grade. Contactati-ne cand sositi si va vom da si restul detaliilor.

I: Pot aduce cu mine tacamuri in Astralia?(UK)
R: De ce? Folositi-va degetele cum facem si noi.

I: Exista supermarket in Sidney si laptele se gaseste pe tot parcursul anului? ( Germania )
R: Nu, noi suntem o civilizatie pasnica de vanatori/taietori de lemne. Laptele este ilegal.

I: Va rog trimiteti o lista a tuturor medicilor din Australia care pot distribui ser impotriva veninului de sarpe cu clopotei. (USA)
R: Serpii cu clopotei traiesc in America, care este locul de unde veniti dvs. Toti serpii australieni sunt perfect inofensiv, pot fi prinsi in siguranta si tranformati in animale de casa.

I: Am o intrebare despre un animal faimos in Australia dar i-am uitat numele. Este un fel de urs si traieste in copaci. (USA)
R:Se numeste urs cazator (Drop Bear). Se numeste astfel pentru ca pica din arborii de cauciuc si mananca creierul oricui trece pe sub acestia. Ii puteti speria stropindu-va cu urina umana inainte de a iesi la plimbare.

Adulter

sig7ck5jxqz7pc6xq41Pt cei care nu cred ca in frigider se naste un alt univers…

  1. 10 August 2009 at 1:57 am | #1

    Va multumesc pentru sustinere/banner. V-am adaugat un link la mine in “Sustinatori proiect”. O zi buna va doresc, M Adrian

  1. No trackbacks yet.