Călător în România

Monument istoric

on 6 October 2008

Este vorba de Manastirea Caldarusani din comuna Gruiu, judetul Ilfov. Tot apeland la confidentul nostru Google pt destinatii interesante aflate la distante relativ reduse fata de Bucuresti, am gasit aceasta manastire – monument istoric la aproximativ 40km departare de capitala. Incurajati de entuziasmul molipsitor al prietenului nostru de suflet si calatorii, caruia ii dedic toate aceste articole, sa ramana in amintirea momentelor deosebite traite, am pornit la drum cu sperante foarte mari.

Traseul pe care vi-l recomand este cel care trece prin Balotesti, venind pe DN1(sau E60 pe harta). Cum intrati in Balotesti, faceti dreapta spre Moara Vlasiei. Drept semn ca sunteti pe drumul cel bun si ca va apropiati vertiginos de locatie, apare de o parte si de alta a drumul, lacul Caldarusani, inconjurat de stuf. Mai apoi, apare din dreapta un indicator, primul vazut in acest sens, care anunta ca la 1km gasim manastirea ce avea sa ne faca sambata mai colorata. Dupa ce trecem de porti, ne intalnim cu o alee strajuita de castani, parca mai vii decat cei de prin parcurile bucurestene. Lasam masina in mini-parcarea dinaintea intrarii si la o privire mai atenta, undeva sus sta scris : ” Aceasta cetate din jurul bisericii Manastirii Caldarusani, ridicata de voievodul Matei Basarab la 1638, fiind parjolita de foc in anul 1945, a ajuns in stare de ruina pana in anul 1950, cand prea fericitul Patriarh Justinian, in grija sa pentru dumnezeiestile manastiri, ca sa fereasca sfantul lacas de pustiire, purces-a la preinoirea cetatii, implinindu-i toate stricaciunile pricinuite de foc, cu cheltuiala Departamentului Cultelor si Mitropoliei, mantuindu-se lucrul in 6 iunie 1958 cand se implineau 10 ani de la urcarea Prea Fericirii sale in scaunul de Patriarh al Romaniei. ” Puteam sa rezum acest fragment si sa spun in cateva cuvinte esentialul, dar am tinut sa copiez inscriptia asa cum este ea pt pretioasa exprimare pe care n-o mai intalnim in zilele noastre.

In curtea manastirii se afla un muzeu in care se afla o bogata colectie de arta medievala, carti, icoane vechi si haine preotesti. Taxa de intrare este de 2 ron/persoana, muzeul nefiind supravegheat, asa ca oricine poate sa intre [recunoasteti ca pretul este simbolic], sa admire, sa citeasca si sa cugete in linistea specifica.

Calugarii ne arata astfel incredere in bunul nostru simt de a nu abuza de cele puse la dispozitie, cu speranta ca oamenii de azi mai apreciaza cultura si respectul fata de istorie. Si toate acestea intr-un singur loc inconjurat de ape, ceea ce candva a fost Codrii Vlasiei.

Printre ghivecele cu flori, la umbra arborilor inalti, care parca stau sa ateste “varsta” manastirii, fosnesc frunzele colorate, cateva pisici obisnuite in egala masura cu oamenii si cu cainii. O intelegere intre aceste 2 specii n-am mai vazut ca acolo. Va arat in mod deosbit aceasta pisica, pt ca ma leaga o povestioara draguta de ea. Fiind pt prima oara in vizita, eram atenta la toate detaliile, incercam sa descopar cat mai multe, sa ma bucur de tot ce-mi poate oferi. De o data, in fata ochilor imi apare o imagine demna de tablouri. Pe o banca asezata strategic sub un copac inalt, colorat de toamna, statea cocolosita, usor somnoroasa, o pisica ce-mi parea cu multi ani de viata in spate. Dupa ce ii fac poze, ma apropii treptat, cu teama. Reusesc sa ma asez pe banca, langa ea. Imediat observ ca se urneste din locusorul cald ce si-l pregatise. In gandul meu s-a nascut ideea ca vrea sa plece, fiind deranjata de prezenta mea. Nimic mai gresit. Doamna, presupun, se indrepta spre mine, agale, dandu-mi timp de gandire in cazul in care nu as vrea sa o primesc in bratele mele asezate deja deschise. Usor, usor si-a pregatit un nou culcus pe genunchii mei. Eram lipsita de reactie, pur si simplu admiram scena neprevazuta.

Daca dati un ocol manastirii, gasiti si un cimitir al lor, cu o bisericuta, inconjurat de salcami. Pe final, unul din calugari a executat ritualul de batere a toacei [ cu ocazia asta am realizat si un filmulet, pe care il puteti vedea aici, cu rugamintea de a tolera calitatea nu prea buna ]. Ne-am simtit ca la un spectacol de prezentare – neregizat, dar intr-un decor perfect. La plecare am testat zoom-ul optic al aparatelor pe cateva cucuvele ce stateau la odihna, sus pe ramurile copacului din fata manastirii. Mai multe poze sunt aici.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: