Călător în România

Pe apele week-endului

on 9 February 2009

Nu puteam rata vremea superba pe care ne-a oferit-o luna februarie in al doilea week-end. Cum niciun examen nu mai sufla rece in programa am indraznit sa visez la o iesire din Bucuresti.
Cu multa bunavointa, s-a intamplat si am reusit sa parcurgem un traseu de-a lungul lacurilor din judetul Calarasi.

Scurta prezentare
Judetul Calarasi, declarat ca unitate teritorial-administrativa in ianuarie 1981, se intinde in sud-estul Campiei Romane pe o suprafata de 5.088 kmp [ocupa locul 28 ca marime in randul judetelor tarii], si numara o populatie de 332.494 locuitori, la data de 1 ianuarie 1998. Din punct de vedere al organizarii administrativ-teritoriale, judetul detine doua municipii (Calarasi si Oltenita), trei orase (Budesti, Lehliu-Gara si Fundulea), 48 de comune si 160 de sate.

Relieful predominant este cel de campie si contine patru mari grupe: Campia Baraganului Mostistei (sudul Baraganului), Campia Vlasiei, Campia Burnas si Lunca Dunarii.Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole care ocupă cca. 84 % din suprafaţa judeţului.
Resedinta administrativa a judetului este Calarasi [care la 1 iulie 2008, avea o populaţie de 72838 locuitori], oras atestat din 1 iunie 1541 (sub denumirea de Magureni) si din 1595 sub denumirea de Lichiresti, sub domnia lui Mihai Viteazul, orasul primind denumirea actuala Calarasi, sub domnia lui Constantin Brancoveanu. Numele orasului a fost inspirat de catre unitatea de calareti care duceau corespondenta intre Bucuresti si Constantinopol, via Silistra, aceasta fiind cea mai scurta cale dintre Bucuresti si litoralul Marii Negre (261 km cu traversarea Dunarii pe la Chiciu-Ostrov). Drumul National 3 (DN3) este folosit de turistii care vor sa se opreasca in Calarasi sau in imprejurimi. In Calarasi se afla un numar de 8 drumuri, cai ferate si canale navigabile care ofera conexiuni intre estul Campiei Romane si Dobrogea.
Mai multe informatii despre acest judet gasiti aici , aici si aici .

Traseul nostru [click pe poza pt dimensiune completa]:

HartaBucla asta e facuta in 2 zile. Sambata am fost mai timizi si am ajuns pana la Valea Argovei, dupa care ne-am intors la Lehliu si am luat-o pe A2 inapoi acasa. Duminica am completat mergand in Oltenita, continuand cu Ulmeni, Manastirea, Sultana, Valea Argovei si apoi direct pe A2.

Voi incepe cu punctele slabe, pt ca sunt putine si vreau ca la sfarsit sa ramaneti cu o impresie buna, asa cum am ramas si noi dupa aceasta calatorie. Soselele pe care a trebuit sa mergem sunt intr-o stare foarte proasta. Desi exista proiecte pt ranforsarea si modernizarea acestor drumuri judetene inca din decembrie 2007, lucrarile merg greu spre nicio urma de reabilitare. Practic viteza cu care te deplasezi pe acele meleaguri nu poate depasi 50km/h daca tii la masina si nu vrei sa inchei ziua in service.[asta daca nu ai un JEEP sau alte rude de-ale lui.]. O alta nemultumire ar fi lipsa cu desavarsire a turismului in zona. Sunt peisaje superbe dar nimeni nu ajunge sa le cunoasca decat intamplator. Cei care au habar de aceste frumuseti sunt localnicii si cativa pescari[am vazut pe forumuri dedicate pescuitului ca se discuta pe marginea acestor lacuri.]. Avem o mina neexploatata inca, din pacate.

Voi respecta ordinea geografica, asa ca incep cu comuna Sarulesti, care poarta acest nume ca urmare a faptului ca era situata pe traseul parcurs de negustorii de sare, care transportau aceasta marfa spre Dunare si Marea Neagra. Ce am aflat de pe Wikipedia a fost ca in aceasta comuna se afla si cel mai mare parc de fazani din Romania, balti de pescuit in Sarulesti-Gara, Sarulesti-Sat si Sandulita, plus un motel în care turistii se pot caza. Am fost de-a dreptul uimita, pt ca la fata locului nu am gasit vreo urma de asa ceva. Daca ajungi acolo pt prima data, nu esti ajutat sa descoperi obiectivele turistice.

O alta surpriza avea sa vina tot de pe net si anume Monumentul eroilor romani din Primul Razboi Mondial, amplasat in apropierea bisericii din Silistea. O selectie de poze din prima zi a traseului gasiti aici.

A doua zi am vrut sa testam daca din Bucuresti, parcurgand doar 60 km, ajungem la Dunare. N-au fost 60, ci 67km pana in portul turistic din Oltenita [click pt poze]. O imagine dezolanta a portului nu ne-a oprit sa zabovim cateva minute acolo, macar pt poze si admirat maretia Dunarii. Orasul este unul linistit, curat, dar slab dezvoltat ca baza materiala si umana. Daca nu te astepti la un mediu elevat, nu vei fi dezamagit.

La intoarcere am oprit in Sultana de unde am avut acces la Iezeru Mostistei pe care l-am confundat initial cu Dunarea, pt ca este foarte intins si parea destul de adanc. Apoi am gasit ratacita Manastirea Tariceni iar la poalele dealului pe care era asezata, cativa localnici pescuiau in canalul Dorobantu-Dunare, aveam sa aflam mai tarziu.

Sa nu lungesc post-ul mai mult decat am facut-o, aveti pozele de duminica aici, cu titluri sugestive pt restul locurilor pe care nu le-am prezentat.


5 responses to “Pe apele week-endului

  1. Andrei M says:

    Frumos traseu. Ireal ca este Februarie si nu este pic de zapada, sau vreun indiciu cum ca ar fi iarna.

  2. Cristina Pantazi says:

    Daca nu te uitai in calendar puteai sa crezi ca esti in plina toamna. Romania is a tricky place…

  3. Frumoasa povestea! Am fost si eu de curand prin zona (turul lacului Mostistea).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: