Călător în România

Casa memoriala George Enescu

on 28 July 2009

In cartierul Cumpatu, singurul cartier al orasului Sinaia asezat pe malul drept al raului Prahova, pe strada care-i poarta numele, se afla casa memoriala George Enescu.

Legatura dintre George Enescu, cel care prin cele doua “Rapsodii Romane” a reusit sa faca cunoscuta noua muzica romaneasca in intreaga lume si orasul Sinaia, nu a fost intamplatoare. El s-a bucurat de sprijinului Reginei Elisabeta, o mare iubitoare de arta, care, recunoscand talentul tanarului Enescu, i-a oferit o camera intr-un colt linistit al Castelului Peles, unde sa poata studia. Castelul devine astfel pentru Enescu rampa de lansare in lumea muzicala. Au urmat lungi turnee peste hotare, dar dragostea pentru peisajul din Sinaia, l-a determinat ca din banii castigati in primul sau turneu in America sa-si construiasca aici – intre anii 1923 si 1926 cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu – o vila, pe care a numit-o Vila Luminis.

Realizata intr-un stil autentic romanesc, si integrata armonios in ambianta inspiratoare a muntilor Bucegi, vila “Luminis” avea sa fie atat un loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei enesciene, cat si un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, intre 1926 si 1946. Intreaga vila este mobilata si aranjata cu rafinament si imaginatie, reunindu-se in mod armonios si original, elementele ornamentale si de mobilier in stilurile romanesti si orientale.

La Sinaia s-a plamadit si “Concertul pentru pian, vioara, viola si violoncel nr. 1 in Re Major, opus 16”, dar, inainte de toate trebuie mentionata opera sa “Oedip” compusa in mare parte la vila “Luminis”, unde in 1927 a fost orchestrat un intreg tablou din actul al doilea. Despre aceasta opera, Enescu avea sa spuna: ” ceea ce pot afirma cu certitudine este ca, dintre toate, imi este cea mai draga, in primul rand pentru ca m-a costat luni de munca, si ani de neliniste. Apoi pentru ca am pus in ea tot ce simteam, ce gandeam, in asa fel incat ma contopeam cu ecoul meu.” Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936. Bustul din marmura al lui George Enescu aflat la intrarea in vila, este realizat de lon Iriminescu, sculptor moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru.

Trecand de sufrageria generoasa, ajungem in dormitorul Marucai, sotia lui George Enescu. Printesa Maria Cantacuzino, nascuta Maria Rosetti in 1879 la Targu Ocna, era fiica unui nobil mosier bogat din Moldova. Prin casatorie, a intrat intr-una dintre cele mai bogate familii din Romania. Primul sau sot, Mihai, era fiul cel mare al Printului Gheorghe Cantacuzino, insa casatoria lor n-a fost una reusita, astfel incat au continuat sa traiasca separat pana la moartea lui Mihai intr-un tragic accident de automobil.
Maruca l-a cunoscut pentru prima data pe Enescu la Sinaia, in 1907, si tanarul muzician a facut inca de pe atunci o mare pasiune pentru ea. Era o femeie fascinanta, combinand o neobisnuita vivacitate a spiritului cu o mare frumusete.  Dand dovada de o natura excentrica si de un temperament dinamic, a exercitat o influenta puternic datatoare de viata, dar cateodata si distructiva, asupra viitorului sau sot, care a numit-o toata viata “la princesse aimee” (= printesa iubita). S-au casatorit la 4 decembrie 1937 in Bucuresti.
Decorarea acestei camere demonstreaza acelasi gust pentru armonie, intalnit si in salon sau sufragerie.  Stilul Biedermeier transilvan este reprezentat prin doua scrinuri, un dulap, doua scaune si doua fotolii, toate din lemn furniruit cu nuc. Incalzirea era asigurata de o soba din teracota, care comunica prin perete si cu sala de baie alaturata, o solutie des intalnita in vechile gospodarii taranesti.

Apoi s-ajunge printr-un coridor in dormitorul lui Enescu, mult mai modest, sugerand ca “Simplitatea in viata este adevarata libertate”. Un dulap Biedermeier din lemn, furniruit cu nuc, un fotoliu din stejar cu spatarul sculptat, un scaun din stejar tapisat cu piele neagra, un pat ingust si un cufar din lemn datat din 17 iulie 1719, sunt singurele piese de mobilier din aceasta incapere slab iluminata, ce aminteste de chilia unui calugar.

Despartirea de tara a lui Enescu s-a produs in anul 1946, in luna septembrie, dupa ce a facut o ultima vizita in Moldova, la Liveni, la mormantul mamei sale, dupa care a marturisit, impacat intr-un fel cu soarta: “de aici plec odihnit, din seva pamantului meu, si numai asta imi da curaj sa ma pot dezlipi de tara, pentru un timp mai lung.” Din pacate, intoarcerea sa la Sinaia, la vila “Luminis” care a constituit o marturie fericita a vietii marelui muzician roman, nu avea sa se mai petreaca niciodata.

Vedeti aici albumul foto complet.


3 responses to “Casa memoriala George Enescu

  1. Geologul says:

    Interesant articolul (si pozele), totusi de unde ai copiat textul ca pare luat de pe Discovery😛 si Goagal nu m-a ajutat prea mult la aflarea raspunsului🙂

  2. […] Casa memoriala George Enescu […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: