RTD3 : Casa memoriala Ion Creanga

Pasul anterior : RTD3 : Casa memoriala Alexandru Vlahuta.

Aflata in Humulesti, localitate cunoscuta din Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga, astazi cartier al orasului Targu Neamt, pe strada Ion Creanga nr. 8, dincolo de “Ozana cea limpede si frumos curgatoare”, casa memoriala Ion Creanga pastreaza vie amintirea scriitorului.

Construita in 1830 de bunicul dinspre tata al marelui povestitor, Petrea Ciubotariul, a fost primita de fiul sau Stefan in 1835, cand s-a casatorit cu Smaranda Creanga, din Pipirig. Constructia a fost restaurata in 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga. In 1944 Sofia Grigoriu, nascuta Creanga, doneaza casa Asociatiei Invatatorilor din Romania.

Casa copilariei lui Creanga a ramas mostenire din generatie in generatie si a fost locuita pana in anul 1959 cand a fost declarata printr-un decret patrimoniu national si a fost declarata muzeu.

In spatele casei se mai pastreaza inca obiecte gospodaresti si unelte agricole adapostite de un acoperament inclinat din scanduri.
In prezent, amenajata ca muzeu, casa adaposteste obiecte care au apartinut odinioara familiei Creanga laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de depanat, vartelnita, masa la care a invatat Ionica buchiile cartii, ceaslovul amintit in memoriile sale.

In prezent, casa memoriala Ion Creanga este unul dintre cele mai vizitate muzee din tara, trecandu-i pragul anual mai mult de 40.000 de turisti romani si straini.

Alaturi gasiti si parcul tematic Ion Creanga unde se aud fara oprire povestile dragi copilariei noastre. Sunt amenajate scene cheie din “Capra cu trei iezi”, “La ciresi”, “Ursul pacalit de vulpe” si altele, chiar si un cocos care are in punguta 2 lei noi. 🙂

Aici varsta isi pierde semnificatia si te ratacesti fara sa-ti dai seama intr-o lume de basm. Uitasem de sutele de kilometri parcurse pana aici si ma minunam de fiecare colt de bucurie ce-l gaseam inaintea ochilor. E minunat acest parc si sper sa se pastreze in aceste conditii multa vreme.

Vedeti albumul foto complet aici.

Pasul urmator : RTD4 : Manastirile bucovinene vazute din Gura Humorului

RTD3 : Casa memoriala Alexandru Vlahuta

Pasul anterior : RTD3 : Manastiri moldovenesti

Langa chiliile manastirii Agapia se afla casa memoriala Alexandru Vlahuta. Scriitorul nu s-a nascut aici, ci in Plesesti, judetul Vaslui. In aceasta casa au locuit mama si sora, calugaritele Elisabeta Vlahuta, respectiv Elisabeta Strajescu. Poetul si omul de cultura Alexandru Vlahuta venea deseori in timpul verii la manastirea Agapia, pt a se odihni, impreuna cu prietenii sai, astfel folosindu-se de aceasta casa.

Aici s-au pastrat carti din biblioteca sa, reviste ale vremii si diferite piese de mobilier. O maicuta de la manastire sta tot timpul in asteptarea vizitatorilor pt a le povesti pe scurt viata lui Vlahuta. Deasemenea, puteti cumpara scrisoarea adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale, Margareta, cu ocazia implinirii de catre aceasta a frumoasei varste de 17 ani.

“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea… de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa, – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti. Atati cati merita.

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine!”. Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta : Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Te imbratiseaza cu drag,
Al.Vlahuta”

Un testament remarcabil din care toti avem de tras invataminte, indiferent de varsta.

Am parasit curtea modesta, insa plina de flori, cu un sentiment general de bunastare si liniste. Povestea merge mai departe.

Vedeti toate pozele aici.

Pasul urmator : RTD 3 : Casa memoriala Ion Creanga