Turda a constituit un punct important, in traseul gandit pentru vara acestui an, din mai multe motive. Cel evident este salina, imaginile de film SF ce pot fi gasite pe internet sunt extrem de tentante. Mai apoi a fost autostrada Transilvania. In Romania si autostrazile sunt obiective turistice. Nu in ultimul rand, Turda avea sa fie poarta spre Apuseni, zona in care ne-am promis sa revenim in fiecare an, pentru liniste, racoare si panorame de vis.
Mai intai autostrada. Ne-am bucurat de Campia Turzii – Turda – Cluj si retur in Turda. Cateva peisaje :
Vezi aici toate pozele (click).
In Turda planuisem sedere peste noapte. Cu greu am gasit sa rezervam cazare, cu aproape o saptamana inainte. Nu contest interesul turistilor pentru zona, dar cred ca si faptul ca vroiam sa ramanem o singura noapte a cantarit semnificativ.
Nu mica a fost mirarea cand Pensiunea Salina Turda a raspuns afirmativ. Langa curtea pensiunii cu restaurant este intrarea veche in salina. Pretul a parut un pic mare, dar l-am pus pe seama pozitionarii si criza de timp in care intrasem nu era de neglijat. Toate bune si frumoase. Ajunsi in Turda, am urmarit indicatoarele, modeste de altfel, ca sa ajungem intr-un camp, mai apoi o parcare mare si aglomerata, pentru ca apoi sa zarim si intrarea in salina. Nici urma de pensiuni. Dupa un telefon, ne-am linistit. Ne aflam la intrarea noua a salinei Turda – Durgau. Pe harta de mai jos puteti observa diferenta si distanta dintre cele doua intrari.
Intorsi la pensiune, am mers direct la salina pentru ca stiam ca programul de vizitare nu este foarte generos. Gasiti aici toate detaliile despre tarife si orar (click). Tunelul lung si nu foarte larg pe care a trebuit sa-l parcurgem pana la lift, ne-a ajutat sa ne adaptam temperaturii, mult scazuta fata de ce indurasem afara. Prima oprire a fost in Sala Crivacului. Este o camera octogonala in care este montat un troliu cu ax vertical cunoscut sub denumirea de “crivac” sau “gepel”.
Si apoi am ajuns la coada formata pentru lift. Astfel am putut sa arunc o privire de sus la ceea ce ne astepta. Mina Rudolf.
Adanca de 42 metri, lata de 50 si lunga de 80 metri, mina Rudolf este ultimul loc in care sarea a fost exploatata la Turda. Prin compartimentul de acces, 172 de trepte te conduc spre vatra minei. Se coboara 13 “etaje”, la fiecare pod de odihna fiind marcat in perete anul in care a fost exploatat nivelul respectiv.
Pe semitavanul NV-ic s-au format de-a lungul anilor stalactite de sare. Ele urmaresc directia unei intercalatii de sare macrocristalina de puritate ridicata. Viteza de crestere a stalactitelor este de circa 2 cm/an, iar lungimea maxima pana la care se dezvolta este de aproximativ 3 m.
Mina Rudolf pune la dispozitie acum multe zone de agrement, cum ar fi : piste pentru minigolf, piste pentru minibowling, un teren de sport pe care se pot practica tenisul, handbalul sau badmintonul, mese de biliard, etc.
Si o roata mare, inalta de 20 m. Are 6 gondole a cate 8 locuri fiecare, iar o tura completa dureaza 8 minute.
Mai jos, se poate observa o panorama a minei Terezia.
Este o mina de forma conica : 90 m inaltime si 87 m diametru. O “cascadă de sare”, un lac subteran, stalactite si eflorescente de sare completeaza echilibrul inert al uriasului clopot. Lacul subteran are intre 0,5 si 8 m adancime, in centrul caruia exista o insula formata din sarea reziduala depozitata aici dupa ce exploatarea in aceasta camera a fost sistata (1880).
Temperatura scazuta, constanta, dar scazuta, mi-a dat de furca. Asa ca aici s-a incheiat vizita de la salina. Vedeti albumul foto complet (click).
La pensiune a fost spectacolul adevarat. Proprietarul suferise o scurta pierdere a memoriei si nu mai stia de rezervarea noastra, nici macar nu s-a prezentat la pensiune, ne-a trimis, prin telefon, dintr-o camera intr-alta, a incercat sa creasca pretul pana cand am decis ca trebuie sa riscam si sa ne continuam drumul. Ospitalitate romaneasca 🙂
Asa am ajuns, pe inserate, in Arieseni.